Nașterea Maicii Domnului

 

În calendarul creștin ortodox, începutul anului bisericesc este marcat de una dintre cele mai importante sărbători dedicate Fecioarei Maria: Nașterea Maicii Domnului, prăznuită în fiecare an la 8 ­septembrie. Aceasta nu are doar o semnificație istorică și religioasă, ci reprezintă un moment de ­bucurie și speranță pentru toți creș­tinii. 

Este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, prin aceasta punându-se accentul pe rolul central al Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc.

 Deși Sfânta Scriptură nu ne oferă detalii despre nașterea Fecioarei Maria, Tradiția Bisericii ne transmite informații despre părinții ei, Sfinţii Ioachim și Ana, și despre modul minunat în care s-a născut cea care avea să devină Născătoare de Dumnezeu.

 În acest context, sărbătoarea nu este doar o comemorare a unui eveniment istoric, ci și un prilej de reflecție spirituală asupra curăției, credinței și ascultării de Dumnezeu a părinţilor ei. 

Despre Nașterea Maicii Domnului nu se vorbeşte în Biblie. Totuși, Sfânta Tradiție a Bisericii ne oferă relatări bogate despre acest eveniment. Părinții Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim și Ana, erau oameni drepți și credincioși, însă trăiau durerea de a nu avea copii. În contextul iudaic, a nu avea copii era o mare rușine și chiar un semn al pedepsei divine. 

Cu toate acestea, ei nu și-au pierdut credința, ci au continuat să se roage cu stăruință Domnului. După mulţi ani de așteptare și rugăciuni fierbinţi, Dumnezeu le-a ascultat dorința și le-a dăruit o fiică, pe Fecioara Maria, arătându-se prin aceasta că ea avea o chemare sfântă în planul dumnezeiesc.

 Naşterea Maicii Domnului este un dar și o pregătire pentru venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La nașterea Fecioarei Maria, părin­ții ei au adus jertfă de mulțumire lui Dumnezeu și au făgăduit să o închine Lui pentru toată viața. 

Astfel, Maica Domnului a fost crescută în curăție, evlavie și credință la Templul din Ierusalim. (Sursa: ziarulumina.ro)