„Muzicofilia: Poveşti despre muzică şi creier”

Oliver Sacks, devenit celebru prin volumul „Omul care-si confunda nevasta cu o palarie”, a lansat un studiu complex in care analizeaza relatia creierului cu muzica si felul in care aceasta poate fi exploatata in tratarea anumitor boli psihice.
Noua sa carte se numeste „Muzicofilia: Povesti despre muzica si creier” si este un text extrem de bine documentat despre felul in care sunetele ne influenteaza perceptiile despre zonele din creier care opereaza cu sau sint influentate de muzica si posibilitatile de exploatare a acestei relatii in tratarea sau ameliorarea anumitor disfunctii neuronale. Cartea cuprinde mai multe povestiri, in care sint analizate, intr-un stil literar, studii ale unor cazuri medicale cu care Sacks s-a confruntat de-a lungul carierei sale de terapeut, unele dintre acestea foarte descriptive si scurte, altele ample si indelung explicative.
Fie ca este vorba despre pacienti care sufera de sindromul Tourette, ale caror simptome sint ameliorate de anumite genuri de muzica, despre pacienti suferinzi de Parkinson care isi amintesc perfect concerte intregi, in cadrul carora performeaza, si pe care le uita complet la zece minute dupa terminarea concertului, sau despre copii care sufera de sindromul Williams, cu o inteligenta sociala si emotionala asociata cu abilitati muzicale exceptionale, cazurile prezentate de Sacks reflecta felul in care muzica ne poate influenta vietile, cu atit mai mult cu cit devine din ce in ce mai prezenta in cotidian.
„Ma intreb de mult timp daca incidenta «viermilor din urechi» si halucinatiile muzicale sint mai ridicate acum, cind avem muzica de fundal in aproape toate locurile publice”, spune Oliver Sacks intr-un interviu pentru revista „Wired”. Viermii din urechi insemnind acele bucati muzicale cu care ne trezim uneori dimineata si de care nu reusim sa scapam intreaga zi.