duminică, 11 noiembrie 2007

Rrom vs Ţigan !

Termenul de "ţigan" provine din limba greacă medie, din "athinganos/athinganoy", semnificaţiile cuvântului fiind următoarele: "păgân", "eretic", "de neatins" sau "impur". Cuvântul este atestat pentru prima dată în anul 1068, în scrierea unui călugăr: acesta spunea că athinganos sunt un grup de eretici, nomazi, cititori în stele şi vrăjitori şi îi sfătuia pe creştini să se ferească de aceştia. "Cea dintâi referire privind prezenţa rromilor în Constantinopol vine, cel mai probabil, din textul hagiografic georgian: Viaţa Sfântului Gheorghe Ancoritul, scris la Mănăstirea Iberon de pe Muntele Athos, în jurul anului 1068."
Împăratul Constantin Monomachus, în anul 1050, bolnav fiind de ciumă, "a invocat ajutorul poporului samaritean, descendenţi ai lui Simon Magicianul, numiţi athingani, notorii pentru preziceri şi vrăjitorii, cu rugămintea de a distruge, prin vrăjitorie, animalele sălbatice din Parcul Philopation, bănuite a fi vinovate de îmbolnăvirea sa.
În Ţările Române, încă de la prima atestare a rromilor, din 1385, semnalată tot în documentele unei mănăstiri, Vodiţa, termenul "atigan", care a devenit mai târziu "ţigan", desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia. În documentele de cancelarie domnească autohtonă, abia în anul 1385 (6894) se pomeneşte despre rromi, într-un act de danie către Mănăstirea Vodiţa (Ţara Românească), întărire şi recunoaştere, din partea domnitorului Dan-Vodă, fratele mai mare al domnitorului Mircea cel Bătrân şi fiul lui Radu Vodă, a daniei "de 40 sălaşe de atigani" făcute mănăstirii menţionate de către unchiul său, Vladislav Voievod.
Se conturează astfel două sensuri ale cuvântului "ţigan": mai întâi erezie şi apoi statut social aflat în afara sistemului ierarhic al societăţii. Cuvintele "rob" şi "sclav" apar mai târziu în limba română, aşadar, în limba română veche, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era "ţigan". Robul/ţiganul nu făcea parte din structura socială, nu era considerat ca aparţinând speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Rromii s-au aflat în stare de robie pentru mai bine de jumătate de mileniu (aprox. 1385-1856).
Mai târziu, cuvântul "ţigan" a păstrat, în mentalul colectiv românesc şi în limba română, un sens profund peiorativ: în proverbe - "Nici ţiganul nu-i ca omul, nici răchita nu-i ca pomul", "S-a înecat ca ţiganul la mal", "A ajuns ţiganul împărat şi pe tată-său l-a spânzurat", "Ţiganul e ţigan şi-n ziua de Paşte" -, în expresii curente - "Nu te ţigăni!", inclusiv în dicţionarele explicative ale limbii române: "epitet dat unei persoane cu apucături rele", "care are maniere urâte; care se tocmeste mult; calic, zgârcit". (DEX, editia a II-a, 1998)
"Rrom" este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenenţei etnice a rromilor, aşadar acesta este termenul corect ştiinţific. După cea mai bine documentată ipoteză , termenul provine din cuvantul prakrit "dom" (cu d celebralizat), care însemna "om" şi se referea, pe de-o parte, la imigranţii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat şi au realizat căsătorii mixte în Persia, formându-se ca popor acolo şi pornind apoi spre Europa, iar, pe de altă parte, la un subgrup etnic din India, care există şi astăzi. Evoluţia fonetică firească a condus la transformarea cuvântului "dom", cu "d" celebralizat, în cuvântul "rrom", cu "r" nazalizat, motiv pentru care, în limba rromani, scrierea corectă a cuvântului "rrom" este cu dublu "r", pentru a sublinia pronunţia nazalizată a termenului. În limba română însă, cuvântul "rom" se scrie cu un singur "r", având în vedere că nu este pronunţat nazalizat, ci ca oricare alt "r".
Încercarea unor jurnalisti, dar şi a unor oameni politici din România, de a susţine, ba chiar de a impune termenul de "ţigan" în locul termenului corect de "rrom", mai ales în contextul unei recrudescenţe grave a rasismului antirrom din ultimele zile, este nu numai o inducere în eroare a opiniei publice, prin faptul că este un gest îndreptat împotriva ştiinţei, dar şi o forma gravă de rasism împotriva rromilor.

1. Fraser, Angus M., 1992, The Gypsies - Blackwell Publishers, Oxford, p. 46.
2. Idem.
3. Hasdeu, B.P., 1867, Archiva istorica; a Romaniei, sub auspiciile Ministerului Instructiunii Publice, Imprimeria Statului, Bucuresci, p. 193.
4. Kenrick, Donald, Rromii: din India la Mediterana, Col. Interface, Centre de recherches tsiganes – Paris, Bucuresti: Editura Alternative, 1997, p. 27.

Niciun comentariu: