De Bobotează...!

Astăzi sărbătorim Botezul Domnului sau Epifania, adică Arătarea lui Dumnezeu în lume, iar ziua de mâine este dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
Semnificaţia marelui praznic împărătesc al Botezului Domnului a fost descifrată de-a lungul vremii de numeroşi părinţi ai Bisericii. Preotul Constantin Bejenariu, de la parohia Mileanca, explică semnificaţia sărbătorii creştine: Botezul:
- În primele secole, Naşterea Domnului se sărbătorea în aceeaşi zi cu Botezul Lui, adică pe 6 ianuarie. Se considera Epifanie, adică Arătare, atât Naşterea Lui, cât şi ieşirea Lui în lume, pe malul Iordanului. Începând din secolul al IV-lea, cele două momente din viaţa Mântuitorului se sărbătoresc în zile diferite, având în vedere că Naşterea Lui a fost precizată prin zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul şi având în vedere semnificaţia cu totul diferită pe care o au cele două sărbători.

- Evanghelia relatează astfel botezarea lui Iisus de către Ioan: “În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»“. (Matei 3, 13-17).

- Prin Botezul Domnului, Iisus ne învaţă cum putem deveni dumnezei prin har, prieteni ai Lui, asemenea cu El prin har, prin dragostea Lui, prin bunătatea Lui. Iisus vine şi Se botează cu botezul lui Ioan, cu botezul pocăinţei. Cei care veneau acolo îşi spuneau toate păcatele stând în apă, sub mâna lui Ioan. Era nevoie de această conştiinţă a păcatului, pentru ca apoi, cu inima deschisă pentru bunătate, să-l întrebe: «Ce să fac?» Era un botez al pocăinţei care însă nu ierta păcatele lor, doar îi pregătea pentru calea lui Dumnezeu. Şi iată că Iisus vine şi El să Se boteze cu acel botez al pocăinţei. Ioan se apără: «Stăpâne, eu sunt sluga Ta, iar Tu eşti Stăpânul întregii existenţe, eu am nevoie de botezul Tău». Iisus îi spune: «Lasă, Ioane, fă aşa cum îţi spun Eu»Ţăranii români considerau în vechime că până la Bobotează e dricul iernii, de acum crapă gerul şi iarna e pe ducă. În popor se mai spunea că ploaia la Bobotează prevesteşte o iarnă lungă, timpul frumos anunţând o vară pe măsură, iar dacă bate crivăţul este semn că vor fi roade în bucate, iar de curge din streaşină se spune că se va face vin bun.

În Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie, creştinii se pregătesc cu post negru sau aspru, după cum poate fiecare, iar în ziua praznicului şi încă opt zile după aceea iau agheasmă mare, pe nemâncate. Agheasma se păstrează la loc de cinste, într-un vas curat şi se gustă din ea numai în cazul în care, după spovedanie, preotul opreşte de la împărtăşanie.

La biserica Sf.Nicolae din Mileanca slujba de sfinţire a apei s-a oficiat în curtea din faţa bisericii, de un sobor preoţesc, după încheierea Sfintei Liturghii. ( fotografii de Sebastian Mitoceanu)