Sfântul Ilie

La data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi in vreme de seceta. Sfântul si marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad.

Tradiţia apocrifă, care a transmis aceste detalii despre naşterea Prorocului, precizează ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot.Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa mănânce o flacăra,simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. Încă din copilărie, ţinea strict toate poruncile Legii si se ţinea in permanentă in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat si rugăciune arzătoare, care ii făcură sufletul ca focul si făcură din el modelul vieţii mănăstireşti. A activat in regatul de nord, in timpul regelui Ahab.

Acesta s-a căsătorit cu o principesă păgâna, Isabela, care l-a ademenit si pe el sa cada in idolatrie lipsa de pioşenie si depravarea predecesorilor săi ajunse la culme. Încurajat de soţia sa, respingătoarea Izabel, el ii persecuta pe Prooroci si pe toţi oamenii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu si se închina idolilor Baal si Astarte.

Sfântul şi Marele Prooroc Ilie l-a abordat in chip direct purtând o aprigă luptă pentru dreapta credinţă a poporului care prin exemplu mai marilor săi era târât în idolatrie. La cuvintele Profetului o secete groaznica se abătu atunci, ca febra, asupra pământului: totul fu secat, devastat, ars ; bărbaţii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele sălbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa ca foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască si să se întoarcă la credinţa. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, acoperit cu o piele de oaie si învesmântat cu piele de viţel, părăsi ţinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (după tradiţia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi mănăstirea Hozeva, care mai exista si astăzi, si unde a trăit si sfântul Ioan Iacob Hozevitul).

Se adăpa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputaţia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineaţa şi carne seara, ca sa trezească in prooroc mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu îşi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o data in el mila. Ilie ajunse la o văduva săraca, păgâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda sărăciei in care se afla, ea puse înainte de toate datorate ospitalităţii si îndată ce Proorocul i-o ceru, ea ii pregăti o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalităţii sale : la cuvântul Proorocul, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii.

Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduva când iată ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie l lua pe copil, îl urca la etaj acolo unde locuia el si după ce a suflat de trei ori asupra trupului neînsufleţit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profeţind astfel învierea morţilor.

Ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuţii Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer fiind considerat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbării la faţă (cf. Matei 17). Sfârşitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu, pe Care Ilie L-a slujit cu multa autoritate. Se spune ca, simţind el că zilele pe pământ sunt numărate, si-a ales un succesor, si anume pe Elisei. Atât de mare a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut aceasta favoare de a se muta din viata aceasta pământeasca la viaţa cea cerească, fără a trece prin poarta morţii. Este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălţat cu trupul la cer. Minunea a fost văzuta de către ucenicul sau, iar el s-a înălţat la cer pe o căruţă de foc trasa de cai’.

In tradiţia populara, Sf. Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor si a rămas in istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţa si curaj demn de urmat. Biserica Ortodoxa ii aduce multă cinstire, pentru ca este pomenit ca mare bărbat si erou al credinţei. Fiii Bisericii Ortodoxe Romane au o evlavie profunda pentru acest sfânt făcător de minuni.

Exista tradiţii populare diferite din toate zonele geografice ale tarii romaneşti, încât unitatea este cinstea deosebita care i se cuvine profetului Ilie. Oamenii cred ca atunci când se întâmpla fenomene meteorologice mai aparte, Ilie de fapt traversează cerul cu căruţa lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu si mereu in slujba binelui. Dreptatea si autoritatea precumpănesc în raport cu alte virtuţi ale sfinţilor Noului Testament’. Fiind unul dintre Profeţii evrei, Biserica Ortodoxă îl cunoaşte sub numele de Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesvieanul.

( Ne cerem scuze pentru calitatea fotografiilor!)