Astăzi, Schimbarea la Faţă!

Schimbarea la Faţă numită în popor şi Preobrajenia sau Probojenia (denumirea slavă a sărbătorii), la 6 august, e săr­bătoarea schimbării minunate la faţă a lui Hristos, pe muntele Taborului, în faţa ucenicilor Săi Petru, Ioan si Iacov .
E o sărbătoare ceva mai nouă decât celelalte praznice împărăteşti. Se pare că a fost la început aniversarea anuală a sfinţirii bi­sericii zidite în sec. IV de Sf. Elena pe locul de pe muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la faţă. După unii, ea ar fi înlocuit o veche sărbătoare păgână a zeiţei Diana.

Atât în Răsărit cât şi în Apus, serba­rea ei începe a fi menţionată în documente din prima jumătate a secolu­lui V, de când avem cuvântări festive în cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei şi papa Leon cel Mare. O găsim indicată şi într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din sec. VII, iar în sinaxarele constantinopolitane şi în alte cărţi liturgice, manuscrise greceşti, apare pe la începutul secolului VIII. În sec. VIII, Sf. Andrei Criteanul ne-a lăsat o frumoasă predică festivă la această sărbătoare.

În tot cazul, sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul până în sec. VIII, când Sfinţii Ioan Damaschinul şi Cosma de Maiuma compun imne pentru slujba zilei.
În Apus sărbătoarea Schimbării la faţă, deşi serbată sporadic încă de prin sec. VII, s-a generalizat mult mai tarziu, prin hotărârea luată de papa Calist III de a consacra definitiv această sărbătoare, drept mulţu­mire pentru biruinţa câştigată de oştile creştine asupra turcilor la Bel­grad, în anul 1456 (indicii despre serbarea ei sporadică în Apus găsim încă din sec. XII, când mai era privită ca o inovaţie).
În această zi se aduc în biserici prinoase (pîrgă) din struguri, se binecuvântează şi se împart (obicei creştin vechi).

În unele părţi (Biserica rusă) în această zi se face în biserici şi la cimitire pomenirea generală a morţilor şi mai ales a eroilor morţi pentru apărarea patriei.