Pe 14 septembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, cum i se mai spune în popor. Situată în perioada opusă Alexiilor (17 martie), la Ziua Crucii se închide pămîntul, luînd cu sine insectele, şerpii şi ierburile care au fost lăsate la lumină în primăvară. Cele care în cursul anului au făcut rău oamenilor sînt lăsate să îndure frigul toamnei şi al iernii. Plantele care înfloresc după această dată, în special brînduşa de toamnă şi fragii, sînt "necurate" şi aparţin morţilor.In anul 312 d.Hr., Constantin cel Mare se afla in razboi cu Maxentiu. Inainte de lupta de la Pons Milvius imparatul s-a invrednicit de cercetarea Domnului. El a vazut pe cer semnul luminos al Sfintei Cruci, deasupra soarelui, cu inscriptia “intru acest semn vei invinge.” In timpul noptii Hristos i-a aparut in vis, cerandu-i sa insemne cu crucea toate steagurile si scuturile ostasilor sai. Constantin a ascultat porunca Mantuitorului, si astfel toate steagurile au fost insemnate cu crucea si monograma crestina. Ajutat de Dumnezeu, Constantin a biruit.
Acest eveniment a marcat inceputul convertirii celui ce avea sa devina Sfantul Imparat Constantin cel Mare, alaturi de mama sa Elena. Imparateasa-mama Elena a fost trimisa de fiul sau, in urma convertirii acestuia la crestinism, la Ierusalim, pentru a gasi Crucea pe care fusese rastignit Hristos. Ea a gasit toate cele trei cruci si piroanele, si printr-o minune i s-a descoperit Crucea adevarata: o femeie vaduva, moarta, a fost atinsa de cele trei cruci. Daca la crucile talharilor nu s-a intamplat nimic, Sfanta Cruce a adus femeii invierea. In fata acestei minuni, imparateasa si toata suita s-au inchinat Sfintei Cruci si au sarutat-o. Poporul fiind nerabdator sa I se inchine, Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, a ridicat Sfanta Cruce deasupra amvonului, si astfel tot poporul a putut-o vedea si slavi. De atunci a inceput sa fie sarbatorita in aceasta zi inaltarea Sfintei Cruci.
Fara Cruce nu exista inviere si mantuire. Ea este unul din cele dintâi simboluri crestine, reprezentând marele mister al credintei: patima si moartea, prin rastignirea Domnului Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorât moartea, s-a dezlegat pacatul stramosesc, ni s-a daruit Invierea si am redevenit fiii si mostenitorii lui Dumnezeu. (Rom. 6,3; Gal. 3,27).
Insemnandu-se cu orice ocazie cu Sfanta Cruce, oamenii arata ca sunt crestini si isi marturisesc credinta in Sfanta Treime si nadejdea ca, prin Crucea lui Hristos, au dobandit mantuirea. Sfântul Ioan Damaschin ne învata ca “ne închinam semnului cinstitei si de viata facatoarei cruci, chiar daca este facuta din alta materie decât lemnul. Noi nu cinstim materia, ci semnul, ca simbol al lui Hristos”.
Ziua Crucii (14 septembrie) este data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Principalele obiceiuri si practici de schimbare a anotimpului calduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate in jurul echinoctiului de toamna si se manifesta cu ocazia unor sarbatori religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii. Calendarul popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri cum ar fi Carstovul Viilor sau Ziua Sarpelui.Sub prima denumire, ziua este cunoscuta mai ales in zonele deluroase si sudice ale tinutului, in zonele viticole, marcand inceputul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Sarpelui este cunoscuta pretutindeni. Acum se crede ca serpii si alte reptile incep sa se retraga in ascunzisurile subterane, hibernand pana in primavara urmatoare, la 17 martie ( Alexiile ).
In lumea satelor inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica numita "piatra nestemata", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
De Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic) ce se duc, impreuna cu buchetele de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pastreaza, apoi, in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (navalnicul). Se considera ca acum florile se plang una alteia pentru ca se usuca si mor iar cele ce infloreau dupa aceasta zi (brandusa de toamna) erau socotite flori ale mortilor.
Busuiocul sfintit de Ziua Crucii se punea in vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor, pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, in special de trasnete.
In aceasta zi, in Bucovina se savarseau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De exemplu, oamenii atarnau in ramurile pomilor fara de rod vite de castraveti si cruci de busuioc sfintit crezand ca, in modul acesta, vor beneficia de rod bogat in toamna viitoare
