Violenţa infantilă şi tăcerea suspectă a comunităţii!

Violenţa infantilă în familie sau şcoală , de la cea fizică şi sexuală până la cea psihică a devenit un fenomen social îngrijorător. Chiar dacă victimele violenţei infantile din România sunt mai numeroase decât în celelalte ţări europene, autorităţile ridică neputincioase din umer şi raportează statistici incredidibile.
Acestea sunt pe scurt subiectul seminarului desfăşurat la Şcoala cu clasele I-VIII Mileanca cu cadrele didactice din comună şi în prezenţa reprezentantului Inspectoratului Şcolar Judeţean,
dna Alina Robu.
Formele de violenţă fizică: lovituri, bătaie, rănire (cu obiecte), rănire (cu arme), crimă, tortură, luare de ostatici, privare de libertate, tîlhărie, explozie, accident, violenţă de masă, distrugeri, altele. Formele de violenţă verbală: certuri, injurii, ridicare de ton, ţipat, limbaj licenţios, obscen, calomnie, insultă, ridiculizare, atac la persoană, ameninţare, argou, altele dar şi impactul psihic al televizorului asupra copiilor , au fost subiecte abordate de dl. înv.Ştefănescu Ion, dna.prof . Ştefănescu Laura, dl.prof. Căruntu Dumitru, dl. prof. Puhăcel Ion.
Este un lucru absolut lăudabil, numai că în această nobilă acţiune se cer utilizate instrumente fine, nu toiagul ori" masajul". Şi, dacă nu cerem prea mult, e nevoie şi de puţină cultură generală şi de un gram de inteligenţă.
Oricum, totul trebuie supravegheat de specialişti în psihologie infantilă.
Fără toate acestea, eficienţa demersului este practic nulă şi rişti să nu ajuţi cu nimic la dezvoltarea psihică armonioasă a minorilor elevi.