Caligrafia: pro şi contra

În şcoala milenceană, la fel ca peste tot în lume, nu se mai predă de ani buni caligrafie. Ma­te­ria scrisului frumos a fost înlocuită cu Abecedare plurimedia.

De la apariţia primelor cuneiforme, în urmă cu peste 5.000 de ani, arta scrisului a cunos­cut perioade de glorie şi de decădere. Scri­sul de mână, o adevărată „religie” în anii Evului Mediu, s-a transformat azi în corvoadă. E doar o altă practică al cărei destin se încheie cu apariţia calculatorului.

Pe cale de dispariţie sunt şi profesioniştii scrisului de mână. Învăţătorii cu liceul pedagogic mai puteau dirija mâna copilului spre scrierea caligrafică, rotundă şi uimitoare.

Pe atunci se deprindea obiceiul de a scrie ordonat. Când au fost nevoiţi însă să folosească scrierea caligrafică într-un mod mai deosebit a trebuit să facă nenumărate exerciţii. Aceste exerciţii aduc sincronizarea necesară, răbdarea, stăpânirea de sine. Aşa îţi dai seama că nu contează timpul pe care îl petreci cu stiloul în mână, ne povestesc ultimii învăţători care au mai predat obiectul Caligrafia în şcoala primară: Georgeta Ş. şi Maria M.

Gestul de a scrie îl înnobilează pe om şi îi dă o energie aproape cosmică: îi indică, de fapt, cum arată lumea care îl înconjoară şi care este locul său în această lume.

Francezii sau italienii, de pildă, au căutat în scrisul caligrafic ritmicitatea şi frumuseţea. Frumuseţea semnelor şi a scrisului în culturile orientale – chineză, japoneză – vine nu numai din graţia semnelor în sine, ci şi din încărcătura filosofică a acestora.

Atunci când caligrafiezi, mâinile capătă o mişcare sacadată, de unde şi expresia „mâna care zgâlţâie masa”. Această mişcare pe fiecare literă îi dă celui care scrie o energie mai mare pe litera următoare.

Învăţătoarele recunosc, însă, că scrisul caligrafic e important la examene, la olimpiade şi concursuri şcolare. Şcoala primară se mai ocupă de scris, dar apoi s-a terminat. Nu se mai ocupă nimeni de schemele funcţionale ale mâinii.

Fiecare om are un fel de-a scrie, o „amprentă" , fundamentală şi pentru a stabili personalitatea şi temperamentul individului.