Editorial:De Ziua Învăţătorului şi ridicarea la ceruri!

Ortodocşii români sărbătoresc în fiecare an, la 30 iunie, „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”. De când au apărut primele şcoli în spaţiul românesc, învăţătorii şi mai apoi toate cadrele didactice care învaţă copiii au sărbătorit, în 30 iunie, „Ziua Învăţătorului”.
30 iunie a fost aleasă şi ca dată de „naştere” a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România fiindcă, în chiar 30 iunie 1927, Tribunalul Ilfov a autentificat statutul acestei asociaţii prin care se oficializa şi finaliza atunci manifestarea solidarităţii între cadrele didactice la nivelul României Mari - corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească. Mai mult, sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost în Bucureşti pe chiar strada Sfinţii Apostoli la nr 14.
Profesorii, educatoarele şi învăţătorii din România s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi felicitaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi, an de an, de ziua apostolilor, li se aduce aminte că au cea mai nobilă misiune pentru care merită făcute orice sacrificii asumându-şi apostolatul. În 1923, la un congres al lor (anul acesta în 27-30 august, la Bucureşti vor avea al XXX-lea lor congres), învăţătorii au fost numiţi „cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi iubiri de moşie”.
Nu cunoaştem altă sărbătoare care să fi dănuit la români în calendare atât timp.

Dar…
Conform Legii nr. 289/2007, aprobată de Parlamentul României, „se instituie Ziua Învăţătorului, manifestare festivă educaţională, cu caracter naţional, apolitic şi cultural, organizată anual pe data de 5 iunie". Ziua Învăţătorului este sărbătorită în toate unităţile de învăţământ de stat, particulare şi confesionale din sistemul românesc, însă este asimilată ca zi lucrătoare, în condiţiile în care actul normativ menţionat nu prevede dispoziţii contrare.
Iar pe 5 octombrie în plan mondial se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Educaţiei.

***

Plictisiţi, obosiţi de rutina muncii administrative de zi cu zi care le cere să menţină oraşele în stare de funcţionare şi, eventual, să dea o şansă dezvoltării normale a acestora, primarii noştri gândesc, spun şi, din păcate, chiar şi fac o mulţime de lucruri trăsnite, uneori doar exotice, alteori de-a dreptul suprarealiste.
A fost, mai întâi, moda transplantării palmierilor din lumea lor tropicală în clima noastră cu ierni aspre, ceea ce face necesară îmbrăcarea lor vreo jumătate de an într-un fel de paltonaşe din stuf. A râs lumea de dnii Dan Matei Agathon, pe atunci ministru al Turismului, şi Radu Mazăre, care era tot primar al Constanţei şi al Mamaiei asociate, când au lansat moda, dar aceasta a făcut repede pui, de vreme ce au crescut palmieri din Galaţi şi până în sectorul diriguit de Piedone.
Acum o nouă modă bântuie prin primării şi prin minţile edilitare - telegondoliada!
Radu Mazăre a şi dotat urbea cu prima telegondolă orăşenească. L-a urmat îndeaproape dl Ştefan, Pinalti după renume, a cărui telegondolă realizată din banii oraşului va fi urmată, dacă are noroc, de o pereche finanţată din bani europeni. Tot la bani europeni se gândeşte şi dl Onţanu pentru telegondola sectorului său
Primarul de Petroşani, soţul dnei Ridzi a clocit şi domnia sa proiectul unei telegondole transcarpatice.
Alţi primari fac şi ei deja proiecte ori vizitează, în schimb de experienţă, municipiile deja telegondolizate.
Încet-încet, pe nebăgare de seamă, şi Mileanca se va muta în înalt,va urca la ceruri, fără ajutorul Patriarhiei.
Cred că e o idee foarte bună şi ea trebuie generalizată la nivelul întregii ţări. Trebuie sprijinită de la buget şi ajutată să obţină fonduri europene.
Primarul scapă de plictiseala întreţinerii şi reparării carosabilului, ba chiar şi de cea a reparării diverselor conducte şi instalaţii, iar noi, milencenii, in corpore, vom arunca în sfârşit asupra lumii o privire de sus. Ca să nu mai spun că aşa, văzută de la mare înălţime, până şi marea criză ni se va părea un fleac!
Consilierilor oricum aşa li se pare, de ce nu să avem parte de puţină democraţie?

***