De la Moş Gerilă la Moş Crăciun sau tradiţii de altădată

Între Moş Gerilă al perioadei comuniste şi Moş Crăciun al zilelor noastre, prezent în toate supermarketurile, nu este prea mare deosebire.
Amândoi sunt la fel de depărtaţi de evenimentul minunat pe care îl constituie această sărbătoare: Întruparea Lui Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, în vederea mântuirii omului
Biserica Ortodoxă Română reaminteşte, şi în acest an, că adevăratul înţeles al lui Moş Crăciun se află în iubirea părintească a Lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin naşterea Fiului Său, în vederea răscumpărării omenirii din mâinile răului.
Pastorala din acest an a Prea- fericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, transmisă credincioşilor cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului, explică pe înţelesul tuturor ce aşteptăm de fapt odată cu sosirea lui Moş Crăciun. Patriarhul Daniel încearcă să eludeze stereotipurile campaniilor de marketing pentru a restitui creştinilor adevărata semnificaţie a sărbătorii din această noapte.
Moş Crăciun ne mai arată că iubirea lui Dumnezeu-Tatăl este mai tare decât întunericul păcatului şi decât răceala sau frigul înstrăinării omului de Dumnezeu şi al înstrăinării oamenilor unii faţă de alţii.
autenticul Crăciun românesc ar trebui să fie autenticul Crăciun creştin, petrecut după rânduiala Bisericii, cu bucurie şi cu generozitate.
„La acestea se cuvine să se adauge şi cele ce ţin de un anumit specific românesc, atât în ceea ce priveşte preparatele culinare, cât şi obiceiurile, îndeosebi colindele, cu condiţia ca ele să nu se transforme în spectacol falsificator sau în prilej de câştiguri cu caracter de cerşeală.
Până la asaltul rafturilor arhipline cu semipreparate asupra consumatorului obişnuit, milencenii îşi găteau acasă, din vreme, mâncarea de Crăciun. Ei aveau pe mese cam aceleaşi bucate - sarmale, tot felul de cârnaţi, murături şi brânzeturi, plăcinte şi cozonaci. De aceia mai necăjiţi, fără dare de mână, se îngrijeau toţi gospodarii, înainte de a se înfrupta din bunătăţile pregătite.
În Seliştea, Codreni,Scutari, ca să nu mai vorbim de Moiseni, locuitorii nu concepeau să nu îşi taie singuri porcul, crescut peste an sau cumpărat acum. Cei mai săraci sau cu familie mai mică se mulţumeau şi cu jumătate de porc. În orice caz, abundenţa era cuvântul de ordine, de sfintele sărbători.(ADV)