După plecarea din Havârna, am aşteptat în gara Botoşani – fără prea mari peripeţii – sosirea trenului rapid pentru Bucureşti.În tren, copiii au fost entuziasmaţi, dar în limitele bunului-simţ; nu am avut incidente, iar unii dintre noi au mai aţipit sau chiar au adormit. Totuşi, când a trebuit să coborâm în Gara de Nord, pentru mare parte din copii s-au cunoscut efectele unei nopţi nedormite în „pătuţul de acasă”. Am stat în sala de aşteptare de la ora 07.00 până pe la 11.40, când trenul de Salonic a fost tras la peron.
Ne-am îmbarcat (rapid şi ordonat, pentru un grup de 14 copii şi 5 adulţi) în compartimentele-cuşetă (câte trei cuşete în fiecare cabină) şi am pornit spre Grecia.
La frontieră, la Giurgiu, am trecut de controlul actelor foarte „lin”, dar tot acolo am căpătat şi o întârziere de aproape două ore – trenul a aşteptat un autocar cu turişti!!!
Nu am recuperat decât o parte din întârziere, ajungând în Salonic la ora 6.45 în loc de 5.27; după ce am recuperat un aparat foto uitat în tren, am pornit spre hotel.
Hotelul „Kinissis Palace”, situat la cam 15-20 de minute de mers de gară (mers cu bagaje, pe străzi înguste, din cauza reparaţiilor – DA, se poartă şi la alţii!), e unul din zecile (de fapt, cred că sute ar fi mai potrivit) locuri din Salonic ce oferă cazare turiştilor „în nevoie”.
Am ocupat în total şapte camere, ne-am odihit un pic, iar după-amiaza am pornit la vizitat – acesta e motivul pentru care am plecat de acasă cu o zi mai devreme.
Cel mai important obiectiv turistic văzut a fost Turnul Alb (Lefkos Pyrgos), în care o mare parte din noi (13 din 19) am şi urcat: o panoramă superbă a împrejurimilor.
După el, am făcut doar fotografii în faţa şi în curtea Mitropoliei, care nu era deschisă, am mâncat o îngheţată şi am cedat un pic farmecelor vânzătorilor de suveniruri de pe faleza Mediteranei. Apoi acasă, iar câteva cadre „am plecat” la cumpărături: bilete pentru Kastoria şi mâncare, pentru a completa stocurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu