O distinsã doamnã, învăţătoarea pensionarã BEZEDE MARIA ( 1944 - 2010), a plecat la ceruri. Prietenele, colegele şi toate cadrele didactice din comună, pentru care a fost permanent un model de profesionalism şi om, regretã profund pierderea sa şi îi promit cã nu o vor uita.
Doamna Maria Bezede a fost exact aşa cum v-o puteţi imagina: un om onest în tinereţea ei şi prea onestă pentru epoca de azi.
Un om simplu, adică unul din acei milenceni obişnuiţi să fie obişnuiţi, fără să vadă în asta un handicap sau un ghinion.
Doamna a fost, între milencenii care dau, astăzi, scala etică a comunei, un fenomen straniu.
Nu s-a priceput niciodată să-şi capitoneze revolta şi să-şi pensioneze judecata.
N-a decis, ca mai toţi cei din jurul ei, că uitarea e singura realitate, iar ignoranţa singura stare de bine.
Doamna Maria Bezede nu va fi uitată niciodată şi a fost deja aşezată în Ceruri de viitorul care vine.
Doamna Maria Bezede a fost exact aşa cum v-o puteţi imagina: un om onest în tinereţea ei şi prea onestă pentru epoca de azi.
Un om simplu, adică unul din acei milenceni obişnuiţi să fie obişnuiţi, fără să vadă în asta un handicap sau un ghinion.
Doamna a fost, între milencenii care dau, astăzi, scala etică a comunei, un fenomen straniu.
Nu s-a priceput niciodată să-şi capitoneze revolta şi să-şi pensioneze judecata.
N-a decis, ca mai toţi cei din jurul ei, că uitarea e singura realitate, iar ignoranţa singura stare de bine.
Doamna Maria Bezede nu va fi uitată niciodată şi a fost deja aşezată în Ceruri de viitorul care vine.
Un comentariu:
Doamna Invatatoare,
N-am uitat dimineata primei zile de scoala.Am intrat in sala de clasa si am privit bancile pe marginea carora se aflau aliniate Cartile.Miroseau a nou, a mister, a provocare...M-ati intrebat , doamna invatatoare, daca imi plac, daca sunt frumoase iar eu am dat un raspun plin de "maturitate":nu-s urate!V-ati aplecat asupra noastra cu dragoste si rabdare si ne-ati pornit , alaturi de parintii nostri, pe drumul vietii.Ati fost plina de intelepciune in fata curiozitatii noastre si ne-ati indrumat, pas cu pas, pe drumul cunoasterii.Ati fost ingaduitoare cu nazbatiile noastre si ne-ati mustrat fara rautate.Imi aduc aminte cat de tare v-ati speriat cand aproape a explodat soba de teracota din cauza ca pusesem o fiola la "copt" in carbunii incinsi.Pastrez si acum in memorie, cu sfintenie, picatura de sange din degetul dumneavoastra pe care ati pus-o la microscop , ca noi sa putem vedea si cunoaste...Apoi noi am plecat mai departe iar dumneavoastra ati preluat alti boboci pe care sa-i invatati sa devina Oameni. Ati plecat dar inimile noastre poarta amprenta dumneavoastra.Odihniti-va in pace.
Trimiteți un comentariu