sâmbătă, 26 iunie 2010
Sâmbătă, duminică, luni
Niciodată pe timp de pace România nu a avut de luat decizii atât de critice cât va avea în următoarele trei zile.
După decizia Curţii Constituţionale, planul de austeritate al Guvernului este compromis pe jumătate - pentru că atât era economia obţinută din tăierea pensiilor, însă este întârziat cu totul - întrucât legile nu mai pot fi adoptate într-o formă constituţională în timp util. În doar trei zile Guvernul trebuie să parcurgă, fără greşeală, trei paşi:
Ziua 1, sâmbătă.
Guvernul trebuie să găsească echivalentul a 1,3% din produsul
intern brut, adică 1,5 miliarde de euro, fie din reduceri de cheltuieli fie din majorări de taxe. Este pasul cel mai simplu: contabil, se găsesc întotdeauna formule. Însă, aşa cum s-a văzut, politic administrativ şi social ele sunt destul de greu de pus în practică.
Ziua 2, duminică.
Guvernul (dar şi preşedintele, parlamentul, banca centrală, toată lumea) trebuie să exceleze prin fermitate şi claritate, pentru a obţine încrederea populaţiei şi a pieţelor. E momentul discursurilor istorice, al răsturnărilor surprinzătoare, al decapitărilor spectaculoase. Orice, însă România trebuie să şocheze prin responsabilitate.
Ziua 3, luni.
Chiar dacă Guvernul şi-a făcut treaba bine, tot nu va fi suficient. Pentru că în afară de promisiuni n-are cu ce se prezenta în faţa FMI. Iar Fondul va trebui să evalueze buna credinţă şi şansele de reuşită ale Guvernului, apoi să adauge propria teamă de-a abandona o ţară în braţele haosului financiar, iar la sfârşit să tragă concluzia dacă e cazul sau nu să ne dea bani.
Chiar dacă refuză, FMI o va face într-un mod foarte diplomatic - sub forma unei amânări "până când noile măsuri vor fi funcţionale". O formulare care ar limita pagubele. Vestea bună este că, într-adevăr, pagubele pot fi limitate în timp. Dacă Guvernul, aceasta sau altul, ia în sfârşit decizii bune.
Care sunt variantele Guvernului, de la răul cel mai mic la răul cel mai mare:
Salarii.
În linia politică pe care şi-a asumat-o până acum, guvernul ar trebui să taie şi mai mult din salariile bugetare. Evident, o tăiere uniformă nu mai este nici posibilă, nici acceptabilă. O variantă o reprezintă concedierile imediate pentru un număr de câteva sute de mii de bugetari. Fe după regula ultimii veniţi-primii plecaţi, fie după regula eliminării personalului contractual - peste jumătate de milion, fie după orice alt criteriu care se poate aplica rapid.
Altă variantă este aplicarea imediată a legii salarizării unitare, care deocamdată este într-o fază de tranziţie până când salariile mici le ajung din urmă pe cele mari. Dacă tăierile ar fi făcute acum, ar scădea şi mai mult salariile mari din administraţie şi din zona ordinii publice, însă ar rămâne pe loc cele din educaţie şi sănătate.
Sigur, există şi varianta cu adevărat curajoasă politic în care sunt tăiate toate investiţiile şi toate achiziţiile de bunuri şi servicii, care ar ucide întreaga clientelă politică.
Taxe.
Scenariul vehiculat ca alternativă la reducerea de salarii şi pensii presupunea o creştere a TVA la 24% şi a cotei unice la 20%. Şi în acel scenariu era o prevăzută o scădere a salariilor bugetare, cu 20%, dar menţinerea pensiilor. Asta înseamnă că o eventuală creştere a taxelor ar trebui să fie destul de apropiată de nivelul anunţat iniţial.
Creşterea taxelor însoţită de o scădere a salariilor bugetare este o soluţie chiar mai proastă decât prima variantă de austeritate, pentru că efectul psihologic ar fi devastator. Economia nu s-ar mai putea baza nici pe producţie, nici pe consum. Deci, nu s-ar mai putea baza pe nimic.
Inflaţie. Dacă executivul nu vrea sau nu poate să rezolve lucrurile la nivel contabil
şi pierde finanţarea externă, ieşirea o reprezintă inflaţia, controlată sau necontrolată.
Inflaţia controlată presupune o reducere a dobânzii BNR, care să alimenteze statul cu bani ieftini. Costurile reale ar fi însă suportate de toată populaţia, prin intermediul preţurilor, iar excesul de bani ar antrena şi o depreciere a monedei naţionale. Sigur, pentru varianta asta guvernul ar avea nevoie şi de acordul puţin probabil al BNR.
Inflaţia necontrolată poate însă apărea indiferent de voinţa BNR. Când devine limpede că statul nu se mai poate finanţa iar cursul valutar o ia razna, nimeni nu mai are încredere în economie iar preţurile încep să crească accelerat.
Fie că e controlată, fie că nu, inflaţia ar fi catastrofală pentru economie iar efectele ar fi plătite cel puţin un deceniu de acum.
Dobânzi. Ar fi principala armă a BNR împotriva unui derapaj al preţurilor şi al cursului valutar. O dobândă de politică monetară mărită ar aduce în continuare capital străin în România, însă mai ales speculativ şi nu neapărat în buzunarele statului. Şi aici ar apărea costuri: recesiune prelungită timp de ani de zile, alte valuri de reduceri salariale la stat şi mai multe falimente în sectorul privat.
Avantajul faţă de inflaţie este că această soluţie nu strică foarte mult, pe termen lung, structura de afaceri. Dimpotrivă, companiile vor fi mereu gata pentru un start rapid. Cele care supravieţuiesc.
Încetare de plăţi. Dacă celelalte variante nu sunt suficiente, România va fi în situaţia să aleagă ce plăţi să nu mai facă. Nu ar fi un şoc atât de mare pe cât pare. Deja, statul întârzie plăţile de mai bine de un an către companiile cărora îi datorează bani. La fel, tăierea de salarii în forma în care va intra în vigoare echivalează cu o încetare parţială de plăţi. Când nu vor mai fi bani suficienţi, statul va ajunge iar în situaţia de-a decide ce să plătească şi ce nu.
Abia în momentul în care statul nu mai poate face plăţi externe, falimentul devine oficial. Statul ar scăpa de datorii relativ mici, însă capitalurile străine fără de care România ar rămâne subdezvoltată nu se vor mai întoarce aici decenii la rând.
(România Liberă)
După decizia Curţii Constituţionale, planul de austeritate al Guvernului este compromis pe jumătate - pentru că atât era economia obţinută din tăierea pensiilor, însă este întârziat cu totul - întrucât legile nu mai pot fi adoptate într-o formă constituţională în timp util. În doar trei zile Guvernul trebuie să parcurgă, fără greşeală, trei paşi:
Ziua 1, sâmbătă.
Guvernul trebuie să găsească echivalentul a 1,3% din produsul
intern brut, adică 1,5 miliarde de euro, fie din reduceri de cheltuieli fie din majorări de taxe. Este pasul cel mai simplu: contabil, se găsesc întotdeauna formule. Însă, aşa cum s-a văzut, politic administrativ şi social ele sunt destul de greu de pus în practică.
Ziua 2, duminică.
Guvernul (dar şi preşedintele, parlamentul, banca centrală, toată lumea) trebuie să exceleze prin fermitate şi claritate, pentru a obţine încrederea populaţiei şi a pieţelor. E momentul discursurilor istorice, al răsturnărilor surprinzătoare, al decapitărilor spectaculoase. Orice, însă România trebuie să şocheze prin responsabilitate.
Ziua 3, luni.
Chiar dacă Guvernul şi-a făcut treaba bine, tot nu va fi suficient. Pentru că în afară de promisiuni n-are cu ce se prezenta în faţa FMI. Iar Fondul va trebui să evalueze buna credinţă şi şansele de reuşită ale Guvernului, apoi să adauge propria teamă de-a abandona o ţară în braţele haosului financiar, iar la sfârşit să tragă concluzia dacă e cazul sau nu să ne dea bani.
Chiar dacă refuză, FMI o va face într-un mod foarte diplomatic - sub forma unei amânări "până când noile măsuri vor fi funcţionale". O formulare care ar limita pagubele. Vestea bună este că, într-adevăr, pagubele pot fi limitate în timp. Dacă Guvernul, aceasta sau altul, ia în sfârşit decizii bune.
Care sunt variantele Guvernului, de la răul cel mai mic la răul cel mai mare:
Salarii.
În linia politică pe care şi-a asumat-o până acum, guvernul ar trebui să taie şi mai mult din salariile bugetare. Evident, o tăiere uniformă nu mai este nici posibilă, nici acceptabilă. O variantă o reprezintă concedierile imediate pentru un număr de câteva sute de mii de bugetari. Fe după regula ultimii veniţi-primii plecaţi, fie după regula eliminării personalului contractual - peste jumătate de milion, fie după orice alt criteriu care se poate aplica rapid.
Altă variantă este aplicarea imediată a legii salarizării unitare, care deocamdată este într-o fază de tranziţie până când salariile mici le ajung din urmă pe cele mari. Dacă tăierile ar fi făcute acum, ar scădea şi mai mult salariile mari din administraţie şi din zona ordinii publice, însă ar rămâne pe loc cele din educaţie şi sănătate.
Sigur, există şi varianta cu adevărat curajoasă politic în care sunt tăiate toate investiţiile şi toate achiziţiile de bunuri şi servicii, care ar ucide întreaga clientelă politică.
Taxe.
Scenariul vehiculat ca alternativă la reducerea de salarii şi pensii presupunea o creştere a TVA la 24% şi a cotei unice la 20%. Şi în acel scenariu era o prevăzută o scădere a salariilor bugetare, cu 20%, dar menţinerea pensiilor. Asta înseamnă că o eventuală creştere a taxelor ar trebui să fie destul de apropiată de nivelul anunţat iniţial.
Creşterea taxelor însoţită de o scădere a salariilor bugetare este o soluţie chiar mai proastă decât prima variantă de austeritate, pentru că efectul psihologic ar fi devastator. Economia nu s-ar mai putea baza nici pe producţie, nici pe consum. Deci, nu s-ar mai putea baza pe nimic.
Inflaţie. Dacă executivul nu vrea sau nu poate să rezolve lucrurile la nivel contabil
şi pierde finanţarea externă, ieşirea o reprezintă inflaţia, controlată sau necontrolată.
Inflaţia controlată presupune o reducere a dobânzii BNR, care să alimenteze statul cu bani ieftini. Costurile reale ar fi însă suportate de toată populaţia, prin intermediul preţurilor, iar excesul de bani ar antrena şi o depreciere a monedei naţionale. Sigur, pentru varianta asta guvernul ar avea nevoie şi de acordul puţin probabil al BNR.
Inflaţia necontrolată poate însă apărea indiferent de voinţa BNR. Când devine limpede că statul nu se mai poate finanţa iar cursul valutar o ia razna, nimeni nu mai are încredere în economie iar preţurile încep să crească accelerat.
Fie că e controlată, fie că nu, inflaţia ar fi catastrofală pentru economie iar efectele ar fi plătite cel puţin un deceniu de acum.
Dobânzi. Ar fi principala armă a BNR împotriva unui derapaj al preţurilor şi al cursului valutar. O dobândă de politică monetară mărită ar aduce în continuare capital străin în România, însă mai ales speculativ şi nu neapărat în buzunarele statului. Şi aici ar apărea costuri: recesiune prelungită timp de ani de zile, alte valuri de reduceri salariale la stat şi mai multe falimente în sectorul privat.
Avantajul faţă de inflaţie este că această soluţie nu strică foarte mult, pe termen lung, structura de afaceri. Dimpotrivă, companiile vor fi mereu gata pentru un start rapid. Cele care supravieţuiesc.
Încetare de plăţi. Dacă celelalte variante nu sunt suficiente, România va fi în situaţia să aleagă ce plăţi să nu mai facă. Nu ar fi un şoc atât de mare pe cât pare. Deja, statul întârzie plăţile de mai bine de un an către companiile cărora îi datorează bani. La fel, tăierea de salarii în forma în care va intra în vigoare echivalează cu o încetare parţială de plăţi. Când nu vor mai fi bani suficienţi, statul va ajunge iar în situaţia de-a decide ce să plătească şi ce nu.
Abia în momentul în care statul nu mai poate face plăţi externe, falimentul devine oficial. Statul ar scăpa de datorii relativ mici, însă capitalurile străine fără de care România ar rămâne subdezvoltată nu se vor mai întoarce aici decenii la rând.
(România Liberă)
vineri, 25 iunie 2010
Finalizarea admiterii în liceu
Absolventii milenceni de clasa a VIII –a au finalizat de completat fisele pentru admiterea computerizata in clasa a IX –a.Prima repartizare computerizata este programata pe 2 iulie, urmand a doua admitere sa se faca pe 12 iulie.
36 de elevi au finalizat ciclul gimnazial in acest an scolar si au completat optiunile in fisele de inscriere.
Pentru anul scolar 2010 – 2011, conform planului de scolarizare pentru licee aprobat de Ministerul Educatiei, sunt 5.160 de locuri.
Dintre acestea, 300 sunt in liceele vocationale si nu participa la admiterea computerizata.
Azi este ultima zi in care datele vor fi introduse in baza de date computerizata, urmand ca pana sambata elevii si parintii sa verifice corectitudinea datelor din fisele elaborate pe calculator si eventuala corectare a acestora in baza de date.
Pana pe 28 iunie centrele de inscriere trebuie sa trimita baza de date a celor inscrisi pentru prima etapa a admiterii dar si a celor ce nu participa la centrul judetean de admitere.
In perioada 1-10 septembrie va avea loc o a treia repartizare, dar de aceasta data necomputerizata, pentru ocuparea eventualelor locuri ramase libere dupa primele doua etape de admitere.
Numarul locurilor din invatamantul liceal este suficient pentru toti absolventii. Important a fost ca elevii au completat cat mai multe optiuni pe fisa de inscriere, pentru a nu exista riscul sa ramana in afara sistemului.
joi, 24 iunie 2010
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.
Ioan este nume iudaic - "Iohanan" prescurtare din Iehohanan si inseamna "Dumnezeu s-a milostivit".
Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar - loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10-a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.
Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).
(crestinortodox.ro)
miercuri, 23 iunie 2010
Cod Portocaliu de inundatii
Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor Bucuresti a instituit COD PORTOCALIU de inundatii pe raul Prut, sector Oroftiana – amonte acumularea Stanca-Costesti, COD GALBEN pe raurile din bazinul hidrografic Jijia, pentru intervalul 23 iunie 2010, ora 10.00 – 24 iunie 2010, ora 14.00.
***
***
marți, 22 iunie 2010
luni, 21 iunie 2010
"O criza usoara" de Vasile Nechifor
Buna ziua Mileanca,
Cel putin, asa as dori eu.
Aceste zile tulburi, de mare incercare pentu poporul roman, m-au determinat sa abandonez – pentru moment- trecutul si sa abordez prezentul fata de care nu pot ramane indiferent, dat fiind ca – dupa cum aratam in primul episod- sunt ca nationalitate roman si sufar amarnic privind cum se naruie tara si poporul meu – material si spiritual.
Traim de douazeci de ani o perioada de tranzitie care parca nu se mai termina. Realitatea arata clar ca aceasta perioada este o perioada de involutie.
Acum, dupa douazeci de ani ma sa caut sa va prezint in cuvinte acea…
rEVOLUTIE ciudata
La inceput, a fost sfarsitul.
Pornind apoi, pe loc am stat.
Incepand inaintarea,
Cativa pasi, inapoi am dat.
Redevenind religiosi,
Pe Dumnezeu L-am parasit.
Regasindu-ne acum calea,
Mult mai rau ne-am ratacit.
Uitandu-ne, nu observam.
Azind, nu ascultam.
La bine ca sa ajungem,
Pe mana raului ne dam.
Fiind dotati cu ratiune,
Nu mai rationalizam.
Vrand sa fim o natiune,
Ne deznationalizam.
Pentru a ne reconstrui,
( cu ajutor de in afara )
Gasim pentru demolare,
Ajutor, aici in tara.
Daca mergem mai departe,
Inapoi inaintam.
Dorind liniste si pace,
Noi conflicte provocam.
Din dorinta de mai bine,
Tot la rele ne dedam.
Ravnind sa avem mai multe,
Noi caciula ne-o furam.
***
Douazeci de ani sunt suficienti pentru ca un copil sa ajunga matur, dar suficienti si pentru a se trezi niste constiinte care au dormit in toata aceasta perioda, permitandu-le miilor de frati ai nostri a se impovara cu atatea fapte rele ( jaf la drumul mare, vanzare de neam si tara, demolarea economica si industriala a tarii etc) , care au adus tara in halul in care este astazi.
Sper ca cei la care li se va trezi constiinta , sa se cutremure la aceasta prima judecata – aici pe pamant- si sa incerce a repara ceva din stricaciunile ce le-au facut, usurandu-se astfel pe sine- ca mare le este pacatul.
Cugetand la toate astea m-am trezit inaltand o:
Rugaciune pentru natiune
Iarta-i Doamne pe romani,
Decat ieri, azi mai pagani.
De-a lor mama au uitat,
Sufletul din ei si-au dat.
Ce pacat!
Natiunea nostra moare.
Nu-i virtute, nu-i onoare.
Indreapta-i Doamne pe toti,
Drepti si cinstiti fa-i din hoti
Ca Tu poti.
Din atei, fa-i credinciosi,
Harnici si sarguinciosi,
Ca s-au ratacit de tot
Si la treaba-s fara rost
Merge prost.
Dar pacatul cel mai mare,
Cei cu grea rascumparare
E ca robi ispitei au cazut.
Ca si Iuda- ne-au vandut.
Ce-au facut!
Celui stramb, da-i indreptare,
Ca stiinta el nu are.
Da Doamne tamaduire,
La acel cu patimire.
Da-i iubire.
Nu ne pierde pentru ei,
Nu suntem cu toti atei.
Cuget bun da-le si lor
Si sa ne fii de ajutor.
Tuturor.
Treime cea de o fiinta,
Te rugam cu umilinta:
Ocrotitoare sa ne fii,
Uniti in suflet si-n simtiri.
Sa ne tii!
***
Acestea sunt cuvintele ce-au izvorat din sufletul meu de roman si s-au inaltat sus la Dumnezeu, in care trebuie sa avem speranta ca ne va intari si lumina pentru a ne putea ridica si iesi din ticalosia si intunericul ce am cazut.
O clica destul de mare si flamanda ne-a distrus si devalizat tara in acesti douazeci de ani, fiind – cred - acum cazul de a suna “ Desteptarea Nationala! “ , pentru a ne salva tara de propriii nostri devastatori.
Va transmit acest mesaj in speranta ca suneti in asentimentul meu si ca poate influenta – pozitiv - pe cei porniti pe o cale gresita. Sper sa nu fie cazul.
Va salut si va urez…. “O criza usoara “
Cel putin, asa as dori eu.
Aceste zile tulburi, de mare incercare pentu poporul roman, m-au determinat sa abandonez – pentru moment- trecutul si sa abordez prezentul fata de care nu pot ramane indiferent, dat fiind ca – dupa cum aratam in primul episod- sunt ca nationalitate roman si sufar amarnic privind cum se naruie tara si poporul meu – material si spiritual.
Traim de douazeci de ani o perioada de tranzitie care parca nu se mai termina. Realitatea arata clar ca aceasta perioada este o perioada de involutie.
Acum, dupa douazeci de ani ma sa caut sa va prezint in cuvinte acea…
rEVOLUTIE ciudata
La inceput, a fost sfarsitul.
Pornind apoi, pe loc am stat.
Incepand inaintarea,
Cativa pasi, inapoi am dat.
Redevenind religiosi,
Pe Dumnezeu L-am parasit.
Regasindu-ne acum calea,
Mult mai rau ne-am ratacit.
Uitandu-ne, nu observam.
Azind, nu ascultam.
La bine ca sa ajungem,
Pe mana raului ne dam.
Fiind dotati cu ratiune,
Nu mai rationalizam.
Vrand sa fim o natiune,
Ne deznationalizam.
Pentru a ne reconstrui,
( cu ajutor de in afara )
Gasim pentru demolare,
Ajutor, aici in tara.
Daca mergem mai departe,
Inapoi inaintam.
Dorind liniste si pace,
Noi conflicte provocam.
Din dorinta de mai bine,
Tot la rele ne dedam.
Ravnind sa avem mai multe,
Noi caciula ne-o furam.
***
Douazeci de ani sunt suficienti pentru ca un copil sa ajunga matur, dar suficienti si pentru a se trezi niste constiinte care au dormit in toata aceasta perioda, permitandu-le miilor de frati ai nostri a se impovara cu atatea fapte rele ( jaf la drumul mare, vanzare de neam si tara, demolarea economica si industriala a tarii etc) , care au adus tara in halul in care este astazi.
Sper ca cei la care li se va trezi constiinta , sa se cutremure la aceasta prima judecata – aici pe pamant- si sa incerce a repara ceva din stricaciunile ce le-au facut, usurandu-se astfel pe sine- ca mare le este pacatul.
Cugetand la toate astea m-am trezit inaltand o:
Rugaciune pentru natiune
Iarta-i Doamne pe romani,
Decat ieri, azi mai pagani.
De-a lor mama au uitat,
Sufletul din ei si-au dat.
Ce pacat!
Natiunea nostra moare.
Nu-i virtute, nu-i onoare.
Indreapta-i Doamne pe toti,
Drepti si cinstiti fa-i din hoti
Ca Tu poti.
Din atei, fa-i credinciosi,
Harnici si sarguinciosi,
Ca s-au ratacit de tot
Si la treaba-s fara rost
Merge prost.
Dar pacatul cel mai mare,
Cei cu grea rascumparare
E ca robi ispitei au cazut.
Ca si Iuda- ne-au vandut.
Ce-au facut!
Celui stramb, da-i indreptare,
Ca stiinta el nu are.
Da Doamne tamaduire,
La acel cu patimire.
Da-i iubire.
Nu ne pierde pentru ei,
Nu suntem cu toti atei.
Cuget bun da-le si lor
Si sa ne fii de ajutor.
Tuturor.
Treime cea de o fiinta,
Te rugam cu umilinta:
Ocrotitoare sa ne fii,
Uniti in suflet si-n simtiri.
Sa ne tii!
***
Acestea sunt cuvintele ce-au izvorat din sufletul meu de roman si s-au inaltat sus la Dumnezeu, in care trebuie sa avem speranta ca ne va intari si lumina pentru a ne putea ridica si iesi din ticalosia si intunericul ce am cazut.
O clica destul de mare si flamanda ne-a distrus si devalizat tara in acesti douazeci de ani, fiind – cred - acum cazul de a suna “ Desteptarea Nationala! “ , pentru a ne salva tara de propriii nostri devastatori.
Va transmit acest mesaj in speranta ca suneti in asentimentul meu si ca poate influenta – pozitiv - pe cei porniti pe o cale gresita. Sper sa nu fie cazul.
Va salut si va urez…. “O criza usoara “
duminică, 20 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)