Buna ziua Mileanca,
Cel putin, asa as dori eu.
Aceste zile tulburi, de mare incercare pentu poporul roman, m-au determinat sa abandonez – pentru moment- trecutul si sa abordez prezentul fata de care nu pot ramane indiferent, dat fiind ca – dupa cum aratam in primul episod- sunt ca nationalitate roman si sufar amarnic privind cum se naruie tara si poporul meu – material si spiritual.
Traim de douazeci de ani o perioada de tranzitie care parca nu se mai termina. Realitatea arata clar ca aceasta perioada este o perioada de involutie.
Acum, dupa douazeci de ani ma sa caut sa va prezint in cuvinte acea…
rEVOLUTIE ciudata
La inceput, a fost sfarsitul.
Pornind apoi, pe loc am stat.
Incepand inaintarea,
Cativa pasi, inapoi am dat.
Redevenind religiosi,
Pe Dumnezeu L-am parasit.
Regasindu-ne acum calea,
Mult mai rau ne-am ratacit.
Uitandu-ne, nu observam.
Azind, nu ascultam.
La bine ca sa ajungem,
Pe mana raului ne dam.
Fiind dotati cu ratiune,
Nu mai rationalizam.
Vrand sa fim o natiune,
Ne deznationalizam.
Pentru a ne reconstrui,
( cu ajutor de in afara )
Gasim pentru demolare,
Ajutor, aici in tara.
Daca mergem mai departe,
Inapoi inaintam.
Dorind liniste si pace,
Noi conflicte provocam.
Din dorinta de mai bine,
Tot la rele ne dedam.
Ravnind sa avem mai multe,
Noi caciula ne-o furam.
***
Douazeci de ani sunt suficienti pentru ca un copil sa ajunga matur, dar suficienti si pentru a se trezi niste constiinte care au dormit in toata aceasta perioda, permitandu-le miilor de frati ai nostri a se impovara cu atatea fapte rele ( jaf la drumul mare, vanzare de neam si tara, demolarea economica si industriala a tarii etc) , care au adus tara in halul in care este astazi.
Sper ca cei la care li se va trezi constiinta , sa se cutremure la aceasta prima judecata – aici pe pamant- si sa incerce a repara ceva din stricaciunile ce le-au facut, usurandu-se astfel pe sine- ca mare le este pacatul.
Cugetand la toate astea m-am trezit inaltand o:
Rugaciune pentru natiune
Iarta-i Doamne pe romani,
Decat ieri, azi mai pagani.
De-a lor mama au uitat,
Sufletul din ei si-au dat.
Ce pacat!
Natiunea nostra moare.
Nu-i virtute, nu-i onoare.
Indreapta-i Doamne pe toti,
Drepti si cinstiti fa-i din hoti
Ca Tu poti.
Din atei, fa-i credinciosi,
Harnici si sarguinciosi,
Ca s-au ratacit de tot
Si la treaba-s fara rost
Merge prost.
Dar pacatul cel mai mare,
Cei cu grea rascumparare
E ca robi ispitei au cazut.
Ca si Iuda- ne-au vandut.
Ce-au facut!
Celui stramb, da-i indreptare,
Ca stiinta el nu are.
Da Doamne tamaduire,
La acel cu patimire.
Da-i iubire.
Nu ne pierde pentru ei,
Nu suntem cu toti atei.
Cuget bun da-le si lor
Si sa ne fii de ajutor.
Tuturor.
Treime cea de o fiinta,
Te rugam cu umilinta:
Ocrotitoare sa ne fii,
Uniti in suflet si-n simtiri.
Sa ne tii!
***
Acestea sunt cuvintele ce-au izvorat din sufletul meu de roman si s-au inaltat sus la Dumnezeu, in care trebuie sa avem speranta ca ne va intari si lumina pentru a ne putea ridica si iesi din ticalosia si intunericul ce am cazut.
O clica destul de mare si flamanda ne-a distrus si devalizat tara in acesti douazeci de ani, fiind – cred - acum cazul de a suna “ Desteptarea Nationala! “ , pentru a ne salva tara de propriii nostri devastatori.
Va transmit acest mesaj in speranta ca suneti in asentimentul meu si ca poate influenta – pozitiv - pe cei porniti pe o cale gresita. Sper sa nu fie cazul.
Va salut si va urez…. “O criza usoara “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu