Sărbătoarea Schimbării la Faţă, numită în popor şi Preobrajenia sau Probojenia, rememorează momentul schimbării minunate la faţă a Domnului, în Muntele Taborului, în faţa ucenicilor Săi, Petru, Ioan şi Iacov.
Momentul Schimbării la Faţă este prezentat de Sfinţii Evanghelişti Matei (Mt. 17, 1-9), Marcu (9, 2-9) şi Luca (9, 28-36).
La început, sărbătoarea Schimbării la Faţă se pare că a fost aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite în sec. IV de Sfânta Elena, pe locul de pe Muntele Taborului unde a avut loc Schimbarea Domnului la Faţă. Praznicul este menţionat în sec. al VII-lea, într-un calendar liturgic local al Ierusalimului, apoi în sec. al VIII-lea găsim sărbătoarea enumerată în sinaxarele constantinopolitane şi în diferite cărţi liturgice şi manuscrise greceşti. De asemenea, tot din sec. al VIII-lea se păstrează o predică festivă a Sfântului Andrei Criteanul la sărbătoarea Probojeniei. Sărbătoarea a fost generalizată până la sfârşitul sec al VIII-lea, când Sfinţii Ioan Damaschinul şi Coma de Maiuma au compus imne pentru slujba zilei.
În Apus, sărbătoarea Schimbării la Faţă s-a generalizat prin hotărârea luată de papa Calist III de a o consacra definitiv, drept mulţumire pentru victoria armatei creştine asupra turcilor, la Belgrad, în anul 1456.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu