Duminica Sfântului Apostol Toma

Creştinii ortodocşi sărbătoresc duminică, la o săptămână de la Învierea Domnului, ziua numită Duminica Tomii, pentru că în această zi ucenicul îndoielnic, Toma, l-a întâlnit pe Domnul şi a fost vindecat de necredinţa lui. În popor, Duminicii Tomii i se mai spune Paştele Mic. În această zi, în unele locuri există obiceiul ca tinerii „să se lege fraţi“. Legământul se face „pe sânge“, „pe datul mâinilor“ sau „pe păr“. La „frăţia pe păr“, cei doi îşi smulg din cap câte un fir de păr pe care îl îngroapă apoi amândoi în acelaşi loc, numai de ei ştiut. În prima duminică de după Paşte, pe care o numesc „Duminica Tomii“, creştinii îşi aduc aminte de ucenicul Toma, unul dintre cei doisprezece ucenici ai Domnului Iisus. Toma a umblat şi el trei ani şi jumătate cu Domnul Iisus, a văzut lucrările pe care El le-a făcut - cum a înviat morţi, cum a vindecat bolnavi, cum a liniştit marea în furtună doar cu un cuvânt - şi a auzit predicile Lui. Când Iuda L-a vândut pe Domnul Iisus şi cînd aprozii au venit să-L aresteze, Toma a fugit şi el ca şi ceilalţi ucenici. După ce Domnul Iisus a fost răstignit şi îngropat, ucenicii, împreună cu femeile care L-au urmat pe Domnul Iisus şi împreună cu Maica Domnului, stăteau în camera unde luaseră cina cu Domnul Iisus, înainte de prinderea Lui. Toma însă nu era cu ei. În Duminica în care Domnul Iisus a înviat din morţi şi S-a arătat ucenicilor, Toma nu este acolo şi pierde ocazia să-L vadă pe Mântuitorul înviat. Când ceilalţi ucenici îi spun că Mântuitorul e viu, Toma refuză să creadă. „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“, zice Toma. În Duminica următoare, Toma merge şi el împreună cu ceilalţi ucenici. Domnul Iisus se arată din nou în mijlocul lor şi-i spune lui Toma să pună degetul în rana din palme şi mâna în rana din coastă şi să nu fie necredincios, ci credincios. Pipăirea rănilor lui Iisus şi lumina acelei arătări au risipit într-o clipă negura îndoielii din inima apostolului, i-au inundat sufletul de o mare bucurie. Apostolul Toma nu s-a mulţumit să recunoască în cuvinte faptul Învierii şi divinitatea lui Hristos, ci a ieşit să propovăduiască pe Hristos în lume. Însufleţit de rîvna aprinsă, el a mers să vestească Evanghelia la mezi, la perşi, chiar şi în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Indiei, unde a întemeiat Biserici în numele lui Hristos. Acolo a răsturnat el idoli păgâni şi a convertit milioane de necredincioşi. Iar culmea activităţii a atins-o apostolul Toma pecetluind cu sângele credinţa sa: el a suferit moarte de martir, fiind străpuns cu suliţa de duşmanii Crucii.Ca o anticipare a Paștelui Blajinilor sau Paștelui Morților, ce are loc in lunea de după duminica Tomei, in tradiția populara româneasca, in aceasta zi de duminica se obișnuia a se face pomenirea morților înecați. Cu aceasta ocazie, se așeza in pământ o lumânare aprinsa, la care, se spunea, se adunau toate sufletele celor înecați fără de voie. La catolici, acesta zi este cunoscuta sub numele de "duminica alba", in latina "Dominica in Albis". Potrivit tradiției catolice, cei ce au fost botezați de Paste primesc cu aceasta ocazie prima comuniune, si lasâ deoparte vestmintele albe pe care le-au purtat vreme de o saptămânâ.