Înălţarea Sfintei Cruci (post)

În această zi sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci. Primul este descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335. Acest lucru minunat se datorează Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin. Iar cel de-al doilea eveniment este aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630. Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile şi Moartea Mântuitorului. (Diac. George Aniculoaie)
Obiceiuri şi credinţe populare
  Ziua Crucii vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Se spune că în acesată zi şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, unde hibernează până la primăvara următoare. În unele locuri există credinţa că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numita "piatră nestemată", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
Astăzi nu se mănâncă alimente care au semnul crucii în structura lor (usturoi, nuci, prune). Plantele se usucă iar cele care mai rămân proaspete după această zi sunt considerate otrăvitoare. Dacă se mai găsesc fragi după 14 septembrie aceştia sunt destinaţi morţilor. Tot acum începe culesul viei dar se lasă întotdeauna câte un butaş plin cu ciorchini ca ofrandă adusă lui Dumnezeu pentru rodul obţinut.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac şi se duc împreună cu buchetele de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele sfinţite se păstrează în casă, la icoane, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli. Se mai spune că acum florile se plâng una alteia pentru că se usucă şi mor, iar cele ce înfloresc după această zi (branduşa de toamnă) sunt socotite flori ale morţilor.
Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.