A votat. Degeaba!

Astăzi dimineață, într-un glas plin de patos, vecinul Nuțu ne certa, pe mine și pe alți câțiva vecini, că n-am fost la vot.
Pentru că-mi respect și-mi iubesc vecinii. iar pe Nuțu în special, mă văd nevoit să-i răspund: ar fi fost culmea să mă duc până la Darabani doar ca să votez! Mi-am pus problema doar câteva minute, până am văzut ce variante am. Ba mai mult: n-aș fi votat, cred, nici dacă aș fi fost în Darabani cu alte treburi. De ce? Pentru că n-aș fi avut cu cine.
 Nuțu, desigur, mi-ar fi zice că era de datoria mea să votez negativ la adresa USL-ului și pozitiv la adresa Europei.
 Permite-mi să mă îndoiesc, dragă Nuțu, de valorile europene sincere și progresiste care rezidă în candidații ARD de la Colegiu 4, cel puțin!
 De ce i-aș fi votat, așadar? E uninominal, nu? ARD-ul nu m-a convins deloc la nivel central, al alianței, dar aș fi fost mai mult decât bucuros să votez cu ei dacă ar fi găsit într-adevăr pe cineva măcar promițător în teritoriu. Un individ cunoscut și apreciat în micul nostru Colegiu, poate.
 Eventual unul care să nu fi făcut politică. Știu și eu? Un doctor meseriaș, o coafeză frumoasă, un profesor de sport, un (iată!) tinichigiu admirat de toată comunitatea. Cineva nou, măcar, cum ei înșiși se lăudau.
 După campania de o timiditate jenantă, ARD-ul a ratat și șansa de a puncta la uninominal aducând nume nepătate și (re)cunoscute la nivel local care să se ia de piept cu trendul nimicitor de uselism.
 N-am verificat, mărturisesc, dar nu cred că în celelalte Colegii  ARD-ul a venit cu niște nume fabuloase și mai presus de lăturile politicii recente pe care populația îndoctrinată  le-a ignorat ca să voteze cu aceiași vechi loseri.
 Nu, mai degrabă a fost un blat jenant. ARD-ul a plecat la drum împăcată cu procentul de 18% și cu posibilitatea de a-și băga în Parlament doar vechii șmecheri, pe care i-a împrăștiat prin județ într-un gest de o cosmică lașitate, așa cum a făcut Crin Antonescu cu el însuși când s-a trimis să candideze la Teleorman.   18% au vrut, 18% au obținut.
 N-au vrut să riște ca să obțină votul meu și-al altor nemulțumiți comozi și dezinteresați, nu l-au obținut. Au jucat mâna sigură și tristă, aceea de a se întoarce într-o opoziție în care șefii partidului să nu sufere prea mult și de-a aștepta, ca de-atâtea ori până acum, să le vină din nou rândul, bazându-se pe incapacitatea celorlalți de a conduce și pe tendința populației de-a-și mușca propria mână, cea cu care a votat, și de a se întoarce, biata de ea, confuză și disperată, împotriva celor în care cu patru ani înainte își pusese toate speranțele.
Sunt penibili tocmai pentru că nu m-au convins pe mine să-i votez.
 Să ai un adversar atât de gigant ca USL-ul și să nu reușești, totuși, să mobilizezi electoratul inteligent, iubitor de occident și comod (ce-i drept) de partea ta, e o inabilitate față de care numărul de mandate obținut de ARD în parlament mi se pare chiar prea mare.
Pe bune, Nuțu, vecine!