A doua săptămână din Postul Mare

Creştinii Ortodocşi se află în Postul Mare care face parte din perioada liturgică a Triodului.
 Această perioadă este compusă din trei părţi: Perioada pregătitoare, Postul Mare propriu-zis şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau, cum mai este numită în popor, Săptămâna Mare.
 Din perioada pregătitoare fac parte săptămânile încununate de Duminica Vameşului şi Fariseului, Duminica Fiului Risipitor, Duminica Lăsatului de carne şi a Lăsatului de brânză.
 Postul propriu zis este format din săptămânile ce cuprind Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca şi Duminica Floriilor.
Această săptămână îndeamnă la stăruinţă şi perseverare pentru a relua cu râvnă parcursul celei de-a doua etape a celor 40 de zile de post.
Slujirile liturgice din această săptămână se reiau, Pavecerniţa nu mai cuprinde Canonul Mare, postul e mai puţin riguros; se adoptă regulile obişnuite de înfrânare, distingând între ele zilele de luni, miercuri şi vineri, de zilele de marţi şi joi.
Astfel, Sfinţii Teodor Studitul şi Simeon Noul Teolog îşi îndeamnă cu înflăcărare creştinii să nu se relaxeze, să nu se întoarcă îndărăt, pierzând astfel toate virtuţile dobândite în Săptămâna I; ci să arate mai multă râvnă şi curaj pentru a străbate restul Postului Mare.
 Ca şi în Săptămâna I, o mare insistenţă pe „postul duhovnicesc" poate fi constatată în imnologie, mai cu seamă în idiomelele (Idiomela gr. idiomelon = „cântare cu melodie proprie” este un tropar sau o stihiră poetică izolată și independentă, cu compoziție și melodie proprie, originală și unică.
 Odată cu textul ei, imnograful i-a compus și muzica după care se să cânte) de la Vecernie şi de la Utrenie care îi sunt consacrate în întregime.
 Sâmbăta săptămânii a II-a a Postului Mare, la fel ca sâmbetele următoare (cu excepţia celei de-a cincea), este consacrată memoriei colective a martirilor şi defuncţilor, combinând în acest sens textele proprii Triodului (între care un dublu canon „tetraodă") şi troparele pe cele opt glasuri cuprinse în apendicele său. Prin urmare, ea nu se mai deosebeşte de o sâmbătă obişnuită din ciclul liturgic anual, dobândind totuşi o intensitate mai mare prin apropierea de Sâmbăta Morţilor şi de cele două sâmbete legate de ea, precum şi prin necesitatea de a cere rugăciunile mucenicilor şi sfinţilor pentru a parcurge cum se cuvine Postul Mare (informaţii preluate din volumul Triodul Explicat – Mistagogia Timpului Liturgic, semnat de ierom. Makarios Simonopetritul, trad. Ioan I. Ică jr.).