Un Papă a spus!

In sfârsit un Papă a spus!
 Nu mâncati miel de Sfintele Sarbatori Pascale.
 Printre cele mai vechi comunităti crestine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului si simboliza sufletul salvat de Hristos.
 De-a lungul timpului, venirea Paştilor este legată şi de tăierea şi pregătirea mielului.
 Este corect să numim miel pascal animalul ciopârţit pentru a fi pus pe masa de sărbătoare?
 Are vreo legătură răstignirea lui Iisus Hristos cu măcelul mieilor din ziua de azi?
 Face parte din rânduiala bisericească sau este doar un obicei preluat de la alte popoare?
 Sunt intrebari pe care multi dintre noi ni le adresam macar o data in viata.
Originea mie­lu­lui pascal se leagă de o istorie a poporului lui Israel.
 Egiptenii nu voiau să-i eli­be­reze pe evrei, pentru că aveau nevoie de forţă de muncă.
 Şi atunci, Dumnezeu trimite mai multe pedepse asupra egiptenilor.
10 plăgi. Iar cea din urmă, cea mai aspră, a fost că Dumnezeu a lovit cu moar­tea pe toţi întâi născuţi, de la om la dobitoc.
 Şi pentru a-i feri pe iudei de aceas­tă pedeapsă, le-a poruncit să aleagă din turmele lor un miel fără prihană. Fiecare familie trebuia să sacrifice animalul, iar cu sângele scurs să ungă pra­gu­rile uşilor şi ferestrele, ca atunci când vine îngerul să împlinească pedeapsa, să ocolească casele însemnate ale iudeilor.
 O dată cu ieşirea iudeilor de pe pământul egiptenilor, se instituie sărbătoarea Paştilor.
 “Pesah” înseamnă în ebraică trecere, ieşire.
 Paştile iudeilor comemorează ieşirea din robia egipteană şi trecerea în libertate.
Acest miel trebuia consumat în familie.
 El era fript şi pregătit cu ierburi amare, ca să le aducă aminte de perioada de robie şi după aceea, dimineaţa, trebuia să iasă şi să plece.
 Asadar pentru prima dată, se vorbeste despre o prefigurare a jertfei fiului lui Dumnezeu întrupat, pentru izbăvirea oamenilor din robia păcatului şi din robia morţii.
 Mielul pascal îl simbolizează pe fiul lui Dumnezeu întrupat, pregătit pentru jertfă.
 Din acest motiv, iudeii păstrează săr­bă­toa­rea şi jertfirea mielului pascal până la venirea Mântuitorului Hristos. Mielul pascal trebuia să fie primul miel născut, fără prihană şi fără defect.
 Semnifică blândeţe, curăţie, desăvârşire. Când se întâlneşte prima dată Sfântul Ioan Botezătorul cu Mântuitorul Hristos, Ioan Botezătorul spune: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii”. Aceasta în­seamnă că se împlineşte în Mântuitor profeţia făcută în Vechiul Testament.
 Se face trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament, pentru că Mântuitorul, “Mielul lui Dumnezeu”, se va jertfi pentru păcatele oamenilor şi îi va duce pe aceştia din robia păca­tului în libertatea duhului, din robia morţii la viaţă.
 Nu are nici o legătură tăierea mielului cu răstignirea, ci cu jertfa lui Iisus.
 Iudeii jerfeau mielul şi se hrăneau cu el, Mântuitorul se jertfeşte şi ne dă trupul să-l mâncăm şi sângele să-l bem.
Pâinea şi vinul transformate în trupul şi sângele lui.
 În tradiţia creştină, mielul nu este altceva decât o reminiscenţă şi o aducere aminte a mielului pascal din Vechiul Testament.
Nu are nici o legătură cu răstignirea Domnului. Popoarele şi-au împropriat-o, citind, auzind.
 Ea nu a fost adusă de apostoli.
 Este o tradiţie, un obicei.
Nu cu­noaş­tem această practică în viaţa primelor comunităţi, ba dimpotrivă.
Primele comunităţi creştine nu sacrificau mielul, ca nu cum­va să se confunde cu Paştile iudaic, chiar au renunţat la el, prima dată.
 Noi însă nu mai trăim în Vechiul Testament.
Nu este necesar să tăiem miel de Paşti.
 Ceea ce este grav este că oamenii, în loc să se pregătească ca în Noul Testament, se pregatesc ca în Vechiul Testament.
În loc să postească, să se spove­deas­că şi în noaptea de Paşti să se îm­păr­tă­şeas­că, la ora actuală accentul a căzut pe masa din noaptea de Paşti, când oa­me­nii nu participă la slujbă şi deja din noap­tea de Paşti mănâncă mielul, spu­nând că este mielul pascal, dar care de fapt nu are nici o legătură cu mielul pascal.
 Cu alte cuvinte, mie­lul de Paşti nu face parte nici din rân­duiala bisericească, nici din pregătirea duhovnicească de Paşti.
Atunci de ce acest sacrificiu?(LRC)