Milencenii din diasporă

Ciao, Mileanca, se întorc „stranierii”.
E august, luna în care, toate drumurile lumii, dar în special cele din Italia, duc în România.
Asemenea unor copii care aşteaptă vacanţa sau Crăciunul, aşa au numărat unii dintre milenceni zilele rămase până la întoarcerea în ţară.
Nerăbdători să-i îmbrăţişeze pe cei dragi, suficient de optimişti ca să-şi petreacă aici tot concediul, sau doar presaţi de obligaţia de a-şi reface actele şi a-şi plăti impozitele, milencenii de pretutindeni revin acasă.
Dar oare România mai e ACASĂ pentru ei?
Sau vor spune precum latinii: „Ubi bene ibi patria” – "Acolo unde mi-e bine, acolo mi-e patria".
 Iată ce răspunsuri am primit de la românii de pretutindeni:
 Ionel N: „Noi, românii, spunem ACASĂ când ne referim la ţara noastră dragă. Chiar dacă mulţi nu recunosc, o fac involuntar în timp ce povestesc de copilărie, de tot ce are ţara mai frumos. Acasă e locul unde m-am născut, unde am învăţat să merg, unde jucam desculţ fotbal pe teren, unde m-am îndrăgostit prima dată şi am trăit o revoluţie pentru libertate. Locul unde mi-am lăsat părinţii înlăcrimaţi când am plecat în ţări străine. Da, vin acasă pentru a regăsi toate aceste lucruri. Singura mea ţintă e să-i regăsesc sănătoşi pe toţi dragi şi să nu mai lipsească niciunul de la apel. În sufletul meu România va fi întotdeauna casa mea!”. Violeta L: „Locul unde te naşti şi apoi creşti este şi va fi mereu acasă, indiferent unde te poartă drumul vieţii. Mi-ar fi plăcut enorm să vin acum, dar, din păcate, la serviciu încă nu îmi vine rândul să am vacanţă în august. Dar nu am renunţat, am fost deja în iulie şi a fost foarte-foarte bine. Normal. Am fost ACASĂ!”.
 Daniel N: „România ESTE ţara mea, eu sunt român până în măduva oaselor… dar suntem ca în război: tineretul a fugit din România, bărbaţi şi femei, cei care pot crea un viitor au abandonat tărâmurile natale... trist, dar adevărat. Iubesc Mileanca şi milencenii, pentru mine, vor rămâne întotdeauna ACASĂ. Personal, prefer să nu vin în august în România, pentru că e plin de cocalari şi piţipoance care au emigrat de câţiva ani şi deja au uitat româneşte, trafic aglomerat pe străzi, nu mai găseşti loc la terase şi, ca prin farmec, cresc preţurile.
 Daniela Ţ: „Pentru mine, acasă e locul unde te simţi bine, unde locuieşti şi munceşti. Dacă România mai este «acasă»? Când mergi doar o dată pe an sau la câţiva ani? Cum să fie acasă când mergi în vizită? Poţi merge să vizitezi «acasă»?!”.
Nicoleta P: „Pentru mine România şi în special Mileanca sunt mai mult decât PRIMA MEA CASĂ, sunt RĂDĂCINA MEA. Îmi doresc să nu mă simt niciodată dezrădăcinată. Acelaşi gând profund îl împărtăşeşte întreaga mea familie: "Acasă... ce drag, divin, ce dulce şi fierbinte, ce lacrimi şi fiori îmi vin, când mi te-aduc aminte. Am fost în mii de locuri moi, cât lumea de frumoase, dar nu-i niciunde ca la noi, în dulcea mea (a)casă. Acolo-mi arde curcubeu în orişice fereastră, acolo soarele-i al meu şi dragostea-i a noastră... Acolo-ntins pe-al ierbii sân, tot greul mi se-alină şi-adânc, despovărat rămân, în liniştea divină. De când tot merg şi merg s-ajung, şi-aminte îmi tot aduce, un dor atât de greu şi lung, de (a)casa mea cea dulce”.
 Fănica F: „Nu pot veni în august, dar cum termin contractul în septembrie vreau să vin acasă şi să nu mă mai întorc aici! Nicăieri nu-i mai bine ca la tine acasă!”.
 Alinadana: „Eu vin în România în fiecare an. Poate nu mă mai simt chiar ca acasă, dar dacă aş face vacanţa în alta parte mi-ar lipsi ceva. Probabil sunt prinsă între două lumi, încerc să mă simt împlinită în amândouă”.