Nașterea Maicii Domnului - predică!

 Ca si Sarbatoarea Adormirii, la origine a fost si ea aniversarea anuala a tarnosirii unei biserici din Ierusalim inchinate Sfintei Fecioare, zidite intre 430-480, pe locul unde, dupa traditie, fusese casa parintilor Sfintei Fecioare.
 De-a lungul timpului avem mai multe atestari documentare, astfel in sec. VI, Sf. Roman Melodul compune pentru aceasta sarbatoare Condacul si Icosul ramase pana acum in randuiala slujbei zilei in Mineiul ortodox. La inceputul secolului VIII (715), Sf. Andrei Criteanul a scris in cinstea ei patru predici si un canon, care se canta la Utrenia acestei sarbatori.
 In Apus, ea s-a generalizat insa mult mai tarziu (secolele IX-X).
 Sfanta Fecioara Maria s-a nascut in familia sfintilor si dreptilor Ioachim si Ana din Nazaret.
 Dupa tatal ei Ioachim se tragea din semintia lui Iuda si avea ca stramos pe regele David. Ana provenea din semintia preoteasca iudaica a lui Levi. Ea era fiica cea mai mica a preotului Matihian din neamul lui Aaron, implinindu-se astfel profetia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.
 Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au fost supusi oprobriului public deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate ca nu au binecuvantare de la Dumnezeu din cauza pacatele lor sau ale stramosilor lor.
 Astfel, o veche traditie arata ca un evreu din semintia lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim in timp ce se afla in templu spunandu-i: “De ce aduci darurile tale inaintea altora? Esti nevrednic, pentru ca nu ai copii, pentru cine stie ce pacate ascunse”.
 Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul Ioachim, precum si pe Ana, atunci cand auzi cele intamplate. Intr-o zi de mare sarbatoare, slujnica Iudit vazand-o iarasi plangand pe Sfanta Ana, s-a apropiat de ea si i-a spus: “Acum nu e bine sa te intristezi pentru ca a sosit ziua Domnului”.
Ana tresari la auzul acestor cuvinte si imbracandu-se in haine de sarbatoare a iesit in gradina, unde la umbra unui dafin statea si se ruga lui Dumnezeu. Ascultandu-i rugaciunile, Dumnezeu trimite pe ingerul Sau care ii vesteste Sfintei Ana ca va avea un copil. Ioachim inca nu stia nimic, deoarece se afla in mijlocul turmelor sale, unde intristat fiind, se dusese pentru a fi singur. Afland vestea bucuriei, s-a intors acasa cu nadejde in Dumnezeu.
 La vremea cuvenita s-a implinit cuvantul ingerului, iar Ana cea stearpa a nascut pe Sfanta Fecioara Maria. Inceputul anului bisericesc are, ca prima sarbatoare importanta sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. Sfarsitul anului bisericesc, ca de altfel si inceputul lui, este sub ocrotirea si binecuvantarea Sfintei Fecioare Maria. Cu Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, practic, se incheie anul bisericesc si, in chip simbolic, veacul acesta.
 Poporul nostru are o evlavie deosebita pentru Maica Domnului, peste 2 milioane de romani purtand numele de Maria si Marian, ori derivate ale acestora. SFANTA MARIA MICA: Tradiţii şi obiceiuri. Pe 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, bărbaţii nu meşteresc şi nu fac treaba în gospodărie, iar femeile nu cos şi nu spală rufe. Se spune că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această sfântă zi de sărbătoare de către cele care îşi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând.
 În credinta populară, sărbatoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi. Mai exista si o alta superstitie romaneasca conform careia cei care mananca gatit la foc in aceste zile au sansa de a atrage asupra lor boli care ii pocesc. Se aprinde in schimb candela in dreptul icoanei Maicii Domnului si se lasa sa arda pe tot parcursul sarbatorii.
 SFANTA MARIA MICA: istoricul sărbătorii
 Credincioşii ortodocşi şi catolici prăznuiesc, duminică, Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, aşa cum este numită în popor, prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie.
 Sfânta Scriptură nu relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria.
Cea mai importantă sursă o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea.
Părinţii Fecioarei Maria sunt Ioachim şi Ana. Tatăl ei era din seminţia lui Iuda şi urmaş al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan şi descendentă din familia preoţească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă – împărătească şi preoţească.
 Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi şi batjocoriţi de oameni, lipsa urmaşilor fiind considerată un blestem al lui Dumnezeu.
 Totuşi, ei nu s-au răzvrătit împotriva Domnului, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, ci s-au rugat în continuare, nădăjduind în bunătatea Sa. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i “blestemaţi”.
Întristaţi, cei doi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis şi au hotărât să se retragă fiecare în post şi rugăciune. Ioachim i-a spus soţiei sale, Ana: “Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu.
 Iată, eu mă duc în munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar, doar se va milostivi şi ne va da şi nouă un copil”. Iar Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promiţându-I că de va naşte fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima şi-l va da să slujească în biserica slavei Sale.
 Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un “vas ales lui Dumnezeu” (Luca 1, 4-23).