Clasa I - Să numărăm rinichi și ficați!

Unii învăţători care predau la clasele I şi a II-a din comuna noastră au vizualizat, zilele acestea, platformele online pe care au fost publicate noile manuale, pentru a-şi alege cărţile după care vor lucra cu prichindeii în cursul anului şcolar.
 După ce au studiat toate modelele de manuale pentru clasa I, cadrele didactice au descoperit că la unele edituri manualele propuse conţineau aspecte improprii de a fi prezentate unor şcolari.
 Astfel, mai multe învăţătoare de la clasele I din Mileanca au mărturisit că au fost oripilate când au „răsfoit“ un manual de matematică, în care, în mai bine de jumătate din carte, elevii aveau ca imagini suport pentru numărat şi operaţii aritmetice mai multe organe umane (rinichi, ficaţi, plămâni, creiere sau inimi).
 „E greu să lucrezi la clasă aşa ceva, plus că e înfiorător!
Înţeleg că numeraţia este făcută în aceeaşi unitate în care la ştiinţe învăţăm despre corpul omenesc, dar cum să pui nişte copii de clasa I să numere organe, în loc de mere, floricele, buburuze, copaci sau fluturaşi, aşa cum se făcea până acum?!
 Nu m-am gândit în niciun caz să comand această variantă de manual.
 Într-o altă variantă prezentată pe platforma virtuală a Ministerului Educaţiei, imediat după adunări şi scăderi cu numere de la 1 la 10, sunt trecute pentru execuţie adunări şi scăderi cu trecere peste ordin, fără să fi fost consolidate bine noţiunile anterioare.
 În plus, la ştiinţe, sunt făcute mult prea devreme aceste noţiuni despre corpul uman şi cele despre funcţiile organelor interne.
 În mod normal, aceste aspecte trebuia predate abia în clasa a III-a.
 Sunt oare copiii de clasa I pregătiţi să asimileze aceste lucruri?“, s-a întrebat învăţătoarea unei şcoli din Codreni.
  În altă ordine de idei, pentru că abecedarele noi au fost amânate pentru o dată care nu se cunoaşte, iar cele vechi nu au sosit, mai multe învăţătoare s-au plâns că nu este normal ca alfabetizarea şcola-rilor să fie făcută fără o carte palpabilă: „«Elevii din clasele I şi a II-a vor avea manuale digitale pe bănci la data de 15 septembrie», a spus, luna trecută, domnul ministru.
 Cum ajung acestea pe bănci? Pentru mine e o enigmă. Pentru că, în format digital, nu poate ajunge un manual pe o bancă a unui elev!
 Nimeni nu spune ce suport se va folosi, tableta, calculatorul, ori va trebui să punem părinţii să dea bani pentru a tipări respectivele manuale?! Nu s-a mai întâmplat aşa ceva în învăţământul românesc de la Titu Maiorescu încoace.
În loc ca elevul să pună şi el degetul pe o carte, atunci când citeşte, va trebui să facă acest lucru în aer, pe imaginea pe care o proiectez eu la tablă. Am făcut deja patru litere aşa şi simt că ceva nu merge. Nu se poate să stăm fără manual“, consideră o altă învăţătoare milenceană.
 O altă problemă semnalată de unii dascăli a fost cea privitoare la textele prea scurte din cartea de Comunicare în limba română, texte care sunt neconforme cu ceea ce se dă la Evaluarea Naţională de clasa a II-a: „Lecturile au între 120 şi maximum 150 de cuvinte, iar la Evaluarea Naţională elevii vor primi texte suport de aproximativ 400 de cuvinte, ceea ce nu mi se pare firesc.
 Practic, noi nu reuşim să-i pregătim pe şcolari aşa cum ar trebui, pentru aceste testări. Pe de altă parte, elevii mei sunt în al treilea an de citit.
 Cum pot să le pun în faţă, în această perioadă «post-Abecedar», texte care sunt mai scurte decât cele pe care le aveam în «Abecedar»?“.
Privitor la introducerea în învăţământul primar a manualelor digitale, părerile părinţilor sunt împărţite.
 Vă prezentăm câteva dintre acestea.
 T.M :„Mă gândesc cum putem savura o poveste dând doar un click? Cum ar citi doamna învăţătoare o poveste doar de pe calculator? Unde ar mai zburda imaginaţia copiilor? Unde va fi emoţia întâlnirii cu cartea? În anumite momente ale lecţiei da, ar fi util manualul digital. Dar cum satisfacem nevoia de mişcare a elevului? Câmpul vizual se restrânge, la fel interacţiunea cu colegii. Ar trebui cerută părerea psihologilor, pedagogilor şi medicilor“.
 A.L: „Cred că trebuie folosite cu moderaţie, alături de cele normale“.
 O.J „Din experienţa personală, eu învăţ mai repede şi mai bine dintr-un material tipărit decât unul în format digital, pot să revin cu uşurinţă la pagini, am un câmp vizual mai larg de cuprindere, răsfoiesc mai lejer, mai uşor şi mai repede paginile de hârtie“.
 G.N: „Am o părere relativ bună despre manualele digitale. Folosesc la Matematică şi explorare mediului, clasa I, un proiect de manual digital, iar orele sunt mult mai interesante, copiii captivaţi de joculeţele educative, deci… e un pas înainte“.