Proceduri de monitorizare

Persoanele care cresc și îngrijesc copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate nu o vor mai putea face așa, oricum, ci vor trebui să țină cont de o serie de reguli, conform unui Proiect de Hotărâre inițiat de Ministerul Muncii și supus dezbaterii publice.
 În evidențele Direcției Comunale de Asistență Socială (DGASPC) Mileanca sunt înregistrați 48 copii din comună, ce fac parte din 34 de familii cu ambii sau un părinte plecat peste hotare.
 Dintre aceste familii, 16 de copii au ambii părinți plecați, 15 au doar un părinte la muncă peste graniță și încă 17  copii au singurul părinte (unic întreținător al familiei monoparentale) dus la muncă în străinătate.
 Conform aceleiași statistici, cei mai mulți dintre acești copii, 27, se află în grija rudelor până la gradul IV, fără să se fi impus o măsură de protecție din partea statului.
 Ca repartizare pe sexe, procentul dintre fete și băieți este aproape egal: din totalul de  copii, 28 sunt băieți și 20 fete.
 În ceea ce privește distribuția acestor copii pe categorii de vârstă, din statistica DGASPC  reiese că mai bine de jumătate sunt puberi și adolescenți, pentru care prezența părinților în această etapă a vieții lor este esențială.
 Iar aceasta este o statistică incompletă, deoarece mulți dintre părinții care intenționează să plece și chiar pleacă, nu se achită de obligația prevăzută de lege de a declara acest lucru Serviciului Public de Asistență Socială de la domiciliu.
 Pentru că numărul copiilor ai căror părinți încearcă să aducă bunăstarea familiei muncind în străinătate este în creștere și pentru că în lipsa lor s-au întâmplat multe situații grave, unele chiar dramatice, Ministerul Muncii a elaborat un proiect de Hotărâre pentru aprobarea Procedurii de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate. Aceste proceduri includ și serviciile de care aceștia pot beneficia, precum și Metodologia de lucru privind colaborarea dintre DGASPC și Serviciile Publice de Asistență Socială (SPAS) din cadrul primăriilor.
 Totodată, proiectul actului normativ cuprinde și un model standard al documentelor ce trebuie elaborate de cele două instituții, astfel încât monitorizarea copilului să cuprindă date cât mai exacte și mai relevante.
 Prima procedură se referă la monitorizarea modului de creștere și îngrijire a copilului cu părinți plecați în străinătate, precum și celor ce au revenit în țară după o experiență de migrație de 12 luni. În această situație, SPAS-ul trebuie să solicite anual, în ultimul trimestru al anului, unităților școlare care funcționează pe raza lor administrativ teritorială date şi informaţii cu privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii: copii cu ambii părinţi plecaţi; copii cu părintele unic susţinător; copii cu un singur părinte plecat; copii reveniţi în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni.
 Unitatea şcolară are obligaţia de a transmite aceste date în cel mult 15 zile calendaristice/lucrătoare de la solicitare.
 După primirea datelor, angajații SPAS au obligația de a se deplasa la adresa la care sunt îngrijiți copiii, pentru a verifica dacă cei mici sunt îngrijiți corespunzător.
 Mai mult, persoana care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unui copil cu părinte/ părinţi plecaţi la muncă în străinătate are obligaţia de a pune la dispoziţia acestora toate datele şi informaţiile pe care le deţine cu privire la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a face dovada că menţine legătura cu aceştia.
 Cu ocazia vizitei la domiciliu, reprezentantul SPAS completează și o fişă de identificare a potențialelor riscuri. Se știe că părintele care vrea să plece la muncă în străinătate este obligat să notifice acest lucru SPAS-ului de la domiciliu, cu minim 40 de zile înainte de a părăsi țara, iar notificarea să conțină obligatoriu desemnarea persoanei care se va ocupa de întreținerea copilului pe perioada absenței părintelui.
Proiectul de act normativ mai prevede că angajații SPAS „facilitează şi sprijină menţinerea unui contact permanent între reprezentanţii unităţii de învăţământ pe care o frecventează copilul şi persoana în grija căruia acesta a fost lăsat de părinţi; încurajează părintele sau, după caz, persoana în grija căreia a fost lăsat copilul şi cadrele didactice să stabilească acorduri de învăţare, adecvate nevoilor acestora care să cuprindă în mod explicit scopurile, aşteptările şi responsabilităţile ce revin şcolii şi familiei; sprijină părintele sau, după caz, persoana în grija căreia a fost lăsat copilul, în utilizarea unor metode de consiliere care să faciliteze comunicarea în familie, rezolvarea problemelor etc.”.