”Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză”, de Matei Vişniec.Cred că mai orice carte poate fi citită acum în octombrie. Bine, poate mai puţin un tratat de fizică cuantică.
Dar parcă cele mai uşor de citit acum sînt cărţile cu iubire sau cu acţiune intensă (cum ar fi romanele poliţiste).
Dintre cele cu iubire şi cu un soi de mini-acţiune, recomand .”Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză” de Matei Vişniec.
Am citit-o cu o incredibilă plăcere şi aproape pe nerăsuflate.
Are şi puţine pagini (nu că ar conta). Cartea conţine două proze scurte: „Cum am dresat un melc pe sînii tăi“ şi „Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză“ – o fragmentare numai bună ca să poţi face între ele pauză mare.
Prima este o poveste cu multă, multă iubire în ea. Este despre un El, o Ea, organele interne ale iubirii lor şi trăirile externe ale aceleiaşi iubiri.
Totul frumos şi aproape diafan, erotic şi niciodată vulgar.
A doua proză este despre flori, dar, de fapt, este despre curtoazie şi iubire.
Despre miile de nuanţe ale iubirii, cînd un cuvînt are efectul unei bombe nucleare, iar aripa de fluture care cutremură universul este o constantă a dialogurilor zilnice.
Este despre acele nuanţe care fac o relaţie să se învîrtă sau să nu se învîrtă, să te ameţească sau nu, să te ţină în picioare sau să te doboare.
Şi nuanţele astea sînt traduse cumva într-un semi-mini-thriller cu doi actori: două florării chinezeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu