Eseurile lui Petru Creţia din “Luminile şi umbrele trecutului” se axează pe ideea de bine.Autorul fixează jaloanele unui tratament absolut necesar pentru asanarea morală a societăţii noastre. Stilul rămâne elegant, dar adevărurile dor, oricât de mult anestezic încearcă să pună autorul.
“Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar nu indescifrabilă.
Destul de chinuită şi de vulnerabilă, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile şi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii.
Atenţia noastră este prea mult chemată în afară, către zarva înverşunată a vieţii.
Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie.
Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da soluţiile, când, de fapt, nu izbutim să aflăm despre noi înşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede?”, scrie autorul.
Cunoscută şi sub titlul de “Eseuri morale”, cartea a apărut în mai multe ediţii: în 1995, la Editura Univers Enciclopedic, apoi la Editura Humanitas şi, în 2011, şi cu cel de-al doilea titlu, la Editura Muzeul Literaturii Române.
Cartea lui Petru Creţia se înscrie în rândul eseurilor scurte şi concise, dar care transmit o idee demnă de reţinut, în genul celor scrise de Pleşu sau Liiceanu.
Petru Creţia a fost un filolog erudit, neîntrecut ca traducător şi critic de texte, un moralist, un exeget sobru al bucuriei şi un poet aureolat de o melancolie luminoasă.
A tradus din greaca veche şi din latina universală şi a lucrat la o ediţie a scrierilor lui Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu