luni, 14 martie 2016

Începe Postul Mare!

Astăzi, 14 martie, începe Postul Mare, premergător Sărbătorii „Învierea Domnului” (1 Mai), perioadă de înfrânare, de renunţare, de rugăciune şi milostenie mai multă.
 Unii se nevoiesc tot postul, alţii mai puţin. De ce?
 A devenit mai greu de dus acest post? Sau nu mai sunt oameni evlavioşi şi cu frică de Dumnezeu? „Dă-i postului două aripi ca să zboare la Dumnezeu, rugăciunea şi milostenia!“, spuneau Părinţii Bisericii.
 Creştinii postesc pentru că este una dintre puţinele jertfe pe care le putem aduce lui Dumnezeu.
 Din îndemnul Părinţilor Bisericii: «Dă-i postului două aripi ca să zboare la Dumnezeu, rugăciunea şi milostenia!».
 Postul alimentelor trebuie însoţit cu cel al simţurilor, mai ales cu negrăirea de rău.
 Unul dintre cele mai grave păcate pe care îl săvârşim în timpul postului este judecarea aproapelui. Părintele duhovnic sfătuieşte ca faptele să întărească postul: „Fapta bună este una dintre poruncile Bisericii, dacă nu o practicăm, intrăm în categoria celor care cinstesc numai cu buzele, iar cu inima rămânem departe de El. Din faptele noastre ne arătăm credinţa.
 Postul e recomandat de Biserică, în măsura în care se poate ţine, unit cu faptele bune.
Totdeauna să însoţim postul de alimente cu renunţări şi mai ales cu postul din adânc de suflet; şi dacă postul este doar o formalitate, nu-i cu adevărat post.
 Postul trebuie simţit, nu ţinut din obligaţie, ci din iubire.
Să nu avem un comportament de sclav, de slugă, ci de prieten, de fiu.
Dacă am număra zilele de post, am constata că sunt la număr aproximativ egale cu celelalte.
Biserica face în aşa fel ca ritmurile să fie rupte, ca să fii treaz, atent.
Sunt posturi mai mult sau mai puţin aspre.
 Ce frumos este că sunt săptămâni cu zile de miercuri şi vineri dezlegate sau zile de sărbătoare cu post, gen Înălţarea Sfintei Cruci, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul.
Ne bucurăm că începe postul.
Omul, când intră în rânduiala aceasta, simte o purificare, precum zăpada care transformă totul în alb. E o bucurie a creştinului trăitor intrat în ritmul Bisericii.
 Consideră că postul este şi abţinerea de la ceea ce ne place foarte mult.
 Efortul ar fi mai mare.
 Alta e când ajungi la ceva extraordinar, cum e sărbătoarea, după ce ai urmat un drum, te-ai străduit!.

Niciun comentariu: