Semnificația zilelor din Săptămâna Patimilor

Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificaţie aparte.
 Astfel, prin denia de luni, Biserica ne aduce aminte de simbolistica vânzării Mântuitorului.

 Iosif, vândut pe 30 de arginţi

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba este dedicată vieţii lui Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt cu 30 de arginţi.
 Istoria din Geneză vine ca o prefaţă la vânzarea lui Hristos de către Iuda.
Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă.
 În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii, spun teologii.
Tot în această zi se face pomenire şi de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod.
E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire cât şi dreptate. Deci, la Judecata de Apoi, El nu doar va răsplati, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.

 Parabola celor 10 fecioare

 Marţea cea Mare ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu parabola celor zece fecioare.
Citind această pildă transmisă de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti ne pregătim pentru cea de-a doua venirea a Mântuitorului.
El este Mirele, iar noi trebuie să fim mereu gata să-l întâmpinăm.
Să avem candela credinţei aprinsă în suflet şi să dăm dovadă de putere, pentru că numai astfel putem ajunge în Împărăţia veşnică.

 Minunatul undelemn al milostivirii

 Când Domnul se suia la Ierusalim şi se ducea la Patimă a spus ucenicilor Săi şi această parabolă, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai ales de milostenie.
 Pe cinci dintre fecioare le numeşte întelepte căci împreună cu fecioria au avut şi minunatul şi îmbelşugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeşte nebune pentru că, deşi şi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură milostenie.
Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi au adormit toate fecioarele, adică au murit.
Cu adevărat moartea se numeşte somn.
Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care au avut undelemn din belşug au intrat cu Mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau undelemn din destul îl căutau după ce s-au sculat din somn.
 Aici trebuie să subliniem câteva învăţăminte.
Cele cinci fecioare care au rămas fără undelemn simbolizează lumea care aleargă după grijile acestei vieţi: ne preocupăm îndeaproape de bani, de ceea ce mâncăm sau de ceea ce bem. Uităm lucrul cel mai important: sufletul.
Abia atunci când avem nevoie de Dumnezeu, când ne loveşte necazul, ne dăm seama că uşile nise închid, la fel ca celor cinci fecioare neînţelepte.