Miercurea Bălțatelor

În lumea magică a satelor de altădată, invidia oamenilor pentru frumusețea animalelor vecinului, a belșugului pe care îl aduceau acestea, precum și o serie de practici malefice puteau afecta sporul casei, al ogorului etc.
 Și, cum balanța Universului trebuie să fie echilibrată mereu, oamenii benefici au găsit antidot pentru fiecare practică nepotrivită. Pentru ca duhurile rele să nu fure sporul laptelui, exista datina ”Sperietoarea vrăjitoarelor”.
 Membrii familiei se adunau în mijlocul gospodăriei, în jurul unui vas cu lapte.
 Cu toții, cu mic, cu mare, băteau, cu linguri noi de lemn, în vasele în care fierbeau laptele de obicei, strigând să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.
În această zi, fiecare păstor măsura cantitatea laptelui obținut de la oile sale, notându-l pe un carnețel, pe ”Răbojul sporului”.
 Se credea că, prin măsurarea laptelui, sporul casei nu se risipește, iar vrăjitoarele n-au puterea să-l fure.
 Tot pentru ca sporul să se adune într-o gospodărie, gospodarul trebuie să noteze seria fiecărei bancnote cheltuite în fiecare zi.
Se spune că, astfel, banul rămâne în casă și nu se înstrăinează.
 Bălțatele figurează în Calendarul popular în ajunul Ispasului.
 Anul acesta, Ajunul Ispasului este pe 24 mai.
Prin satele de altădată, acest ajun se serba jumătate de zi pentru primejdii.
Unii serbau până la amiază, alții după amiază. Prin alte zone, Bălțatele se țineau pentru că, înainte de Moșii de Vară, miercurea și vinerea se mănâncă într-o săptămână carne și în alta post. Bălțatele sunt două zile, se serbează primăvara.
 Muncesc în prima zi dimineața până la prânz, restul sărbătoresc, iar a doua zi fac invers, dimineața sărbătoresc, după masă muncesc
Babele de prin sate povestesc pe la porți că, odată, o femeie spunea că a lucrat într-o zi din Bălțate și i s-a îmbolnăvit copila și a murit, așa că le serbează pentru boale.
 La sate, astăzi se pasc vitele prin holde, ca să stea frumoase, ca și la Sf. Gheorghe.
 Pentru ca efectele magice să fie maxime, în preseara Ispasului se tăia leuștean, se punea prin case, pe la porți și pe la ferestre, contra strigoilor.
Prin alte sate, ritualul era mai complex.
Se înfrumusețau casele cu flori, se băteau vacile cu leuștean și li se dădea să mănânce anumite flori, ca să nu le strice strigoii.
 Se cânta cu buciumele, pentru ca fermecătoarele să nu ia laptele vitelor și mana câmpurilor.
Dacă munceau, de Bălțatele, toată ziua, se poate întâmpla să bată piatra holdele sau pocește omul care a muncit ori copiii lui.
 Bălțatele se țineau și că e rău de lupi ori de alte animale sălbatice.
 Femeile nu lucrează de Bălțatele, ci numai culeg buruieni, care capătă puteri speciale dacă sunt culese în această zi.