De Sfânta Treime, Biserica Creștin-Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Duh, a treia Ființă a Sfintei Treimi.
La Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii, Penticostarul scrie: ”Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”.
Denumirea aceasta, de dată mai nouă, reprezintă probabil o influență catolică. În secolul al XII-lea d.H., nici în Apus nu era încă generalizată o asemenea sărbătoare, ci era privită în unele mănăstiri ca o inovație. Ea a fost stabilită definitiv în Apus abia la 1334.
Zilele mânioase
De luni intrăm în ultima săptămână importantă a calendarului mobil, o săptămână intensă din punct de vedere al concentrării de sacralitate, o săptămână de vară, în care fiecare zi poartă un nume, iar numele ei, până nu demult, era respectat și temut.
”Lunea Încurcată”, dacă nu e ținută cum se cuvine, ”încurcă mațele” animalelor din ocol, omorându-le pe loc și tot ea dezlănțuie duhurile văzduhului care, uneori, își amestecă rătăcitoarele cărări cu cele ale oamenilor, iar atunci multe rele se pot întâmpla.
Nici nu scăpăm bine de ”Lunea Încurcată” că vine ”Marțea Trăsnetelor” sau ”a Morților”, zi în care sufletele morților din neam se întorc acasă, unde, potrivit etnologului Tudor Pamfile, își află loc lângă pragul ușii.
De aceea, înainte de a merge la câmp, femeile mătură cu mare grijă casa și aștern după ușă o pânză albă, ca să aibă sufletul unde se așeza.
Miercurea strâmbă
Miercurea Strâmbă” se ține de mai multe ori pe an de frica patroanei ei, o babă urâtă și rea, care strâmbă oamenii și lemnele din pădure spre a-și arăta puterea.
Oamenii îi spun ”Frumoasa”, pentru a o îmblânzi și îi țin ziua, pentru că altfel îi pocește, le strâmbă gura și capul. Femeile tinere nu lucrează de ziua ei ca să nu nască prunci strâmbi, iar babele… nici atât, de groază să nu li se strâmbe șalele. Dacă, totuși, se întâmplă ca ”Miercurea Strâmbă” să pocească pe cineva, etnologul Theodor Speranția a aflat leacul:
”Cui i se strâmbă gura, pentru ca să-i vie la loc, trebuie să procedeze astfel: să cheme trei femei pe nume Maria. Acestea o iau și se duc cu femeia la un pârâu din apropiere. Totdeauna iau cu ele și un război, pe care îl așază pe pârâu. Pe cea cu gura strâmbă o pun pe scaunul dindărăt al războiului. Fiecare dintre cele trei Marii intră în război și zice de trei ori vorbele: «I înainte, i îndărăt, gura cutărei femei să vină la loc». După fiecare zicere trage cu spata. După ce fiecare a zis vorbele de mai sus de câte trei ori, fărâmă războiul și pleacă acasă, unde încetul cu încetul gura bolnavei vine la loc”. Joia mânioasă
I se spune ”Joia Mânioasă” sau ”Joia Verde” și este una dintre cele mai înfricoșătoare zile de peste an: înverzește fețele celor care nu o cinstesc, e rea de mană, de grindină, de amețeli, de lovituri și de căzături, e rea pentru născutul femeilor și fătatul animalelor, e rea de venin… Țăranii se tem de ea, dar o și cinstesc, convinși fiind că, dacă îi intră în grații, le păzește copiii de moarte și casa de strigoi. În această zi, dacă vrei să înălbești rufele pe iarbă, sigur se vor înverzi, iar de spălat, nici nu-i bine a pomeni: ”Joia Mânioasă e rea și de trăznet!”
Nici ziua de vineri nu e mai blândă.
”Vinerea a doua după ”Rusalii” se ține de tunete, grindină și vifore; se serbează cu nelucrare”.
Astfel, după cinci zile marcate de pericole și interdicții de tot felul, vine, în sfârșit, sâmbăta a doua de la ”Rusalii”, care încheie ciclul zilelor nefaste ale ultimei săptămâni însemnate din calendarul sărbătorilor cu dată mobilă.(sursa:Msg.Nt)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu