Circovii de vară

Ciurica, potrivit etimologiei populare, reprezintă o entitate răzbunătoare, care îi ”ciuruia” în bătaie pe cei ce lucrau în ziua ei.
 Este prima zi din cei trei Circovi ai Mărinei, pe care țăranii de altădată îi serbau între 15-17 sau 16-18 iulie, în funcție de sat sau zona de țară.
 Țăranii vedeau Circovii fie ca pe niște ființe malefice care îi torturează cu boli și durere, fie ca pe un mic sobor de sfinți, fiecare cu propria personalitate.
 Aceste sărbători învăluie un adevăr istoric și spiritual – existența Sfinților Mucenici Chiric și Iulița, Sfântul Sfințit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi, și Sfânta Mare Muceniță Marina.
Izolat, sfinții enumerați erau considerați lucrători ai sfintei Marina, care își adunau puterile pentru ca, timp de trei zile, oamenii să nu mai fie cu gândul la cele lumești, ci să se întoarcă spre Dumnezeu.
Se suprapunea peste sărbătoarea creștină a Sfântului Sfințit Mucenic Antinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi.
Trăind pe vremea lui Dioclețian, păgânul împărat al Romei, Sfântul Antinoghen era episcop creștin, care, prin puterea credinței, întorcea pe mulți de la credința păgână, în satul Pidaton.
 Atunci, ighemonul a trimis îndată ostași să-l prindă. De satul acela fiind o mănăstire mică, Sfântul Antinoghen petrecea acolo, împreună cu zece ucenici ai săi. Cercurile Mărinei era serbată mai ales în zonele unde agricultura reprezenta ocupația principală.
Și, cum în toate provinciile românești, agricultura era baza traiului, aflăm această sărbătoare cam pe tot cuprinsul României.
Oamenii de altădată încercau, prin diferite mijloace magice, să oprească stihiile cerului, care, în această perioadă a verii, se manifestau mai ales sub forma grindinei nimicitoare asupra culturilor. Marina, a treia zi a Circovilor, era serbată cu strictețe, deoarece efectele încălcării zilei sfintei erau numeroase: ”Pe cine lovește în această zi, nu se mai scoală”, provoacă boli de lungă durată, lovituri, căzături.
 Poate incendia recoltele sau poate atrage lupii asupra turmelor.
 Este o zi bună pentru asigurarea remediilor magice.
 Ca și în cazul Ciuricăi, credințe sau superstiții specifice – ”Această sărbătoare n-o spune popa, că-i moare preoteasa” – pot fi observate și în cazul acestei zile, când, de asemenea, activau confreriile feminine, probabil pe întreaga perioadă de trei zile – ”Sătenii nu știu în ce zi cade și țin trei zile, doar s-o nimeri una”.
Cine lucrează în această zi se face jumătate pește, jumătate om, spuneau bătrânii de altădată.
 Mărina se ținea deoarece exista credința că pământul șade pe o coadă de pește și le era frică să nu dea peștele din coadă, să răstoarne pământul.(Msg:NT)