Sãrbãtoarea paralelã e consacratã, evident, tot lupului.
În folclorul religios românesc se spune cã, de Obrejenie ca si la Crãciun, se deschid cerurile iar animalele incep sã vorbeascã.
În aceastã zi se priveghea la lumina unei lumanãri cat un stat de om, modelatã sub forma de toiag sau melc, o strachinã cu apã de leac si colãcel, mai ales pentru copiii morti nebotezati, inecatii, mortii fãrã lumanare la cãpãtai, cei morti in intuneric.
În zona Moldovei se impart pomeni cu plãcintã cu bostan si lumanare albã.
Lumanarea albã simbolizeazã puritatea Maicii Domnului.
Se spune cã aceste lumanãri nu se vor stinge niciodatã pe lumea cealaltã. Este bine ca lumanãrile si focul sã ardã toatã noaptea. Apa privegheatã din strachinã era de mare ajutor pentru ochi, sãnãtatea trupului si impotriva rãutãtii omenesti.
Tema centralã a legendelor mitologice consacrate acestei zile fiind vãzul, vederea, prima aparitie, prima vedere – viziune – a lumii, a lui Iisus, a cerului care se deschide, atrage dupã sine numeroase practici magice apotropaice pentru a avea o bunã vedere.
În acest scop, unii oameni sfintesc in aceastã zi cate un fuior, cu ajutorul cãruia la nevoie se sterg pe ochi, cu apã. Simbolurile luminii sunt candela, lumanarea, soarele, focul.
Se spune cã in noaptea spre Vovidenie frumusetile cerului si flãcãrile albastre ale banilor ingropati sunt vãzute numai de cei prea curati la suflet, cum ar fi ciobanii care nu au vãzut la ochi femeie. Tot acum incep sã vadã si descantãtoarele satului, care incep sã- si acumuleze putere demonicã. Prin intermediul unui mare numãr de practici magice specifice, se fãceau farmece, descantece, si se afla ursitul. În noaptea de Ovidenie, fetele merg la fantana din mijlocul satului si, la cantatul cocosului, aprindeau o lumanare neapãrat albã si o puneau pe margine; lumina ce se reflecta in apã ii arãta ursitul. Seara e bunã si pentru previziuni meteorologice.
Dacã in noaptea de Vovidenie cerul este instelat si senin, anul care vine va fi secetos, iar dacã-i moinã (nu ger sau promoroacã) anul va fi bun.
Dacã in aceastã zi va fi senin, soare, atunci vara va fi secetoasã, de va fi nor si liniste, peste an vor fi epidemii.
Dacã se intamplã sã ningã la Ovedenie, va fi iarnã grea.
Cum va fi vremea in ziua de Ovidenie, asa va fi toatã iarna.
În calendarul popular se credea cã in aceastã noapte strigoii circulau fãrã opreliste, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile usilor, cuptorul, vatra si icoana de vatrã, care comunicau, prin horn, cu exteriorul.
Pentru protectia vitelor impotriva animalelor sãlbatice se interzicea orice activitate legatã de prelucrarea lanii si pieilor de animale.
Femeile lucreazã doar panã la amiazã, de teamã sã nu piarã sporul in casã pentru anul care vine.
De la Ovidenie panã la Sangiorz, femeilor nu le mai este ingãduit sã batã rufele la spãlat cu maiul, cãci Maica Domnului nu-i mai poate scoate pe inecati cu volocul ce-l face din fuiorul de la Boboteazã; cand bat femeile cu maiul, cei inecati mai afund cad. Tot in ziua de Vovidenie, copiii pun in vase cu apã crengi de mãr. Tinute la luminã si cãldurã, ele inmuguresc si infloresc, fiind folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove.
În colindele romanesti se cantã, in plinã iarnã, despre florile dalbe, flori de mãr, sau despre mãrut, mãrgãritar. Ne intrebãm ce mãr ar putea face in decembrie flori dalbe?
De ce tocmai mãr, de ce tocmai flori?
Pentru cã bãtranii nostri stiau de la bãtranii lor ca acea joardã a Sfantului Nicolae trebuie sã fie una de mãr, iar dacã aceasta va inflori panã de Nasterea Domnului, inseamnã cã sfantul a mijlocit pentru iertarea celui cãruia i-a dãruit crenguta cu flori dalbe.
În aceastã zi, bãtranele luau din livadã o creangã cu 7 prune, una cu 7 mere si una cu 7 alune, pe care le pãstrau in cãmarã, cãci se credea cã sunt bune de friguri in tot anul.
În aceastã zi in popor se spune cã s-a fãcut lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagovestenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu