Mărțișorul era aruncat sau purtat până la venirea berzelor, iar acesta trebuia să ia ”negrețele” și să aducă ”albeața” sănătoasă a obrazului.
Dacă nu se arunca, Mărțișorul era agățat într-un pom înflorit sau pe un trandafir, pentru a ajuta la trezirea vieții naturii.
Poporul spunea că, la Stretenie, ca și la Dochia, de 1 martie, se întâlnește iarna cu vara și se iau la luptă, vara afirmând că ”de-amu iarna să se ducă, pentru că vine ea, dar iarna nu se dă bătută și se luptă”.
Ursul iese din bârlog și își privește umbra.
Dacă este soare și cald, își adună lemne, ca să-și repare ”locuința” și se bagă din nou în bârlog.
Dacă este frig și cer înnorat, nu mai intră în adăpost și începe să se plimbe prin pădure.
La 1 martie, Biserica Creștin Ortodoxă prăznuiește pe Sfânta Mucenița Evdochia, care, în grecește, înseamnă ”biruitoarea”.
Ea și-a trecut tinerețea în desfrâu, dar a fost botezată, s-a pocăit și și-a împărțit averea la săraci. Credința ei i-a dat puterea să înfăptuiască și câteva minuni, drept pentru care a fost trecută în rândul celor sfinți.
Dochia românilor a preluat de la Evdochia numai numele și data de prăznuire, adică 1 martie.
În Calendarul popular, Dochia este surprinsă în ipostaza de ”babă”, așa cum un alt bătrân, Crăciun, este numit ”moș”.
Credințe străvechi în luna Martie
În ziua de 1 martie, ”femeile pân-la amiazăzi se lau, ca să fie sănătoase și să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui Mart n-ai tot anul”, spuneau bătrânii de altădată.
Tot ei recomandau ca, de aceste vise, ”să nu ții samă”.
”Visurile cele rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu