Adormirea Maicii Domnului sau Sântămăria

În popor, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, din 15 august, care încheie Postul Sântei Mării, se mai numește Sântămăria sau Uspenia.
 În tradiția populară, de Adormirea Maicii Domnului, cei suferinzi sau rudele acestora fac pomeni la biserică, pentru sănătate.
 Se crede că ruga făcută cu credință deosebită în această zi poate izbăvi de orice necaz și suferință. În această zi, Cerurile sunt deschise, iar rugăciunile se înalță către cer ca niște ruguri de foc.
 Se mai spunea că, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, cerbii trec prin apă, semn că vara s-a terminat.
 Începând din această zi, conform tradiției, nu mai este permis scăldatul.
Femeile își serbează onomastica de Sântămăria Mică, pe 8 septembrie, când este sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului.
 Despre Adormirea Maicii Domnului, adică moartea și înălțarea ei cu trupul la cer, nu găsim date în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiția Bisericii.
 În Tradiția creștină au rămas peste veacuri miracolele petrecute la înmormântarea Sfintei Fecioare Maria.
 ”Și s-a făcut atunci tunet mare și au venit de la marginile lumii, ca pe niște nori, toți Apostolii lui Hristos la casa Maicii Domnului, din Ierusalim.
Și, începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul și au însoțit la mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu.
Și, sosind în satul Ghetsimani și așezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zăbovit acolo încă trei zile, așteptându-l pe Sfântul Apostol Toma, care, din rânduiala dumnezeiască, lipsea”. După trei zile de la înmormântarea Ei, ajunge și Sfântul Apostol Toma și, cerând să fie deschis mormântul, cunoaște că trupul Sfintei Fecioare Maria fusese ridicat la Cer.