Zis-a Domnul pilda aceasta: Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa.
Și, semănând el, una a căzut lângă drum și cu picioarele a fost călcată
și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră și, răsărind, uscatu-s-a,
pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut între spini, iar spinii, cu ea crescută,
au înăbușit-o. Iar alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit.
Acestea zicând, striga: Să audă, cine are urechi de auzit!
Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă aceasta pildă?
El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu,
iar celorlalți, în pilde, ca, văzând, auzind, să nu înțeleagă, să nu vadă.
Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul Meu;
cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine și ia cuvântul diavolul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuie;
iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul,
dar aceștia nu au rădăcină, totuși îl primesc cu bucurie;
ei cred până la o vreme, dar se leapădă la vreme de încercare.
Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar, umblând cu grijile
și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și rod nu are.
Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvintele
cu inimă curată și bună, îl păstrează și rodesc întru răbdare.
După ce a spus acestea, a strigat: Să audă cine urechi de auzit are!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu