Sfânta Familie în pelerinaj

În privinţa traseului urmat de Familia Sfântă în Egipt, există doar tradiţii. Se pare că a urmat drumul caravanelor dintre Iudeea şi Egipt, pentru că ar fi fost mult mai în siguranţă pe această rută.Istoricii creştini spun că acest drum ar fi fost singurul care le-ar fi oferit hrană şi adăpost într-un asemenea periplu. Se spune că Sfânta Familie ar fi fost însoţită de o fecioară (Salome) şi de trei tineri. Înainte ca Sfânta Familie să părăsească Bethleemul, a stat un timp într-o peşteră situată la sud-vest de Biserica Naşterii. Locul, numit de arabi "Magharet as-Saiyidah", Peştera Doamnei, este primul sanctuar în care creştinii şi musulmanii laolaltă au venerat-o pe Maica Domnului. O legendă armeană spune că în drum spre Egipt, Sfânta Fecioară Maria s-a oprit pentru a-L alăpta pe Pruncul Divin. Câteva picături din laptele său au căzut pe o stâncă şi imediat aceasta s-a făcut albă. Şi astăzi, femeile cu pieptul sterp vin în acest loc sacru, iau câteva bucăţele din stânca foarte moale, pe care le pisează şi le beau cu apă sfinţită. Se spune că imediat pieptul se umple de lapte şi femeile îşi pot alăpta pruncii.

Sfânta Familie a intrat în Egipt pe vremea prefectului roman Gaius Turranius, trecând peste podul Qantara, care separă lacurile Menzalah şi Balah, drum urmat cândva de însuşi părintele Avraam, de Iacob şi de fiii săi, prin provincia Goshen. În momentul trecerii Sfintei Familii prin acest loc, pe aici era un drum roman al-Qantara prin Faqus către Bilbais, unde spune tradiţia că Sfânta Familie a locuit o vreme. Este foarte probabil să fi locuit o altă perioadă de timp în nord, la Tanis, o zonă bilbică Zoan (menţionată în Psalmul 87:12,43), actualmente, San Al-Hagar. După toate probabilităţile, Sfânta Familie a străbătut o parte din Delta Nilului, prin Wadi Tumilat, păşind prin primele oraşe ale lui Faraon, prin Pithom sau Pi-tum, locuri construite de copiii lui Israel, pe care Moise i-a scos de sub tirania lui Ramses. Oraşul a fost construit de Faraon pentru a-şi putea păstra aici comorile. Când pruncul Iisus, purtat pe braţe de Sfânta Fecioară, călătorea pe aici, în acest loc nu mai erau decât ruine.

Legendele sunt foarte bogate în ceea ce priveşte itinerariul Sfintei Familii. Memorabilă este aceea care spune că ea ar fi fost înainte în portul Ashkalon, un frumos şi puternic centru cultural al elenilor care se închinau zeilor Drecetus şi Atargates. Irod cel Mare a îmbogăţit oraşul cu somptuoase case şi fântâni, ale căror columne în stil corintian se păstrează şi astăzi. De aici, Sfânta Familie a luat-o spre Hebron, unde se presupune că Pruncul Iisus, alături de Fecioara Maria şi Dreptul Iosif ar fi rămas circa şase luni. La doar 40 de kilometri de acest loc, spre vest, se afla Gaza (astăzi Khan Yunis), cel mai puternic fort al Canaanului. Dacă Familia Sfântă ar fi folosit drumul caravanelor dintre Iudeea şi Egipt, inevitabil ar fi trebuit să treacă pe aici. Acesta este locul în care Samson a căzut în plasa Dalilei, dar aici se află şi mormintele parinţilor evrei Avraam, Isaac, Iacov, Sara, Rebeca şi Leah.

Sfânta Familie a mers apoi paralel cu Marea Mediterană, ajungând după circa două ore la Wadi Gaza. Cel de-al doilea oraş va fi fost Raphia (Rafah) la frontiera dintre Gaza şi Egipt. După alţi 44 de km, Familia Sfântă a trecut Râul Egiptului (nu este vorba de Nil), Wadi al-’Arish, care a fost de-a lungul timpului o fronteră între Egipt şi Palestina, sosind la Rhinocolura, actualmente al-’Arish. Aici erau trimişi pentru a fi pedepsiţi cei găsiţi vinovaţi pentru crime sau înaltă trădare, prin tăierea nasului. Primul oraş după Rhinocolura, a fost Ostrakini, în vecinătatea al-’Arish, locul de baştină al Episcopului Avraam de Ostrakini, participant la Sinodul Ecumenic din Efes, de la 431. Vine rândul oraşului Pelusium (Farama), metropola provinciei Augustamnica, poartă de intrare în Egipt, prin Marea Mediterana, înainte de intrarea în Delta Nilului. Tot în această zonă se crede că ar fi poposit şi la Brathra. SCRIERI. Călugărul grec Epifanie, vieţuitor în secolul al nouălea, menţionează în scrierile sale, că Sfânta Familie ar fi vizitat şi oraşul Tamnis îndreptându-se spre Faramea, unde se află o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. În oraş erau îmbarcaţi pe cămile cei ce traversau drumul dintre Egipt şi Iudeea, o astfel de călătorie durând cam şase zile. După răspândirea învăţăturii Fiului lui Dumnezeu, s-au construit foarte multe biserici şi mănăstiri creştine, însă ele au fost distruse de către arabi şi perşi, cel mai fioros dintre aceşti cuceritori fiind Amr ibn El Ass.
În capitala Egiptului se găsesc grupate cele mai vechi biserici copte datând din secolul al V-lea. Majoritatea sunt închinate Fecioarei Maria, amintind de asemenea de trecerea Familiei Sfinte prin aceste locuri. Al Muallaqa, Biserica dedicată Fecioarei Maria, denumită şi Biserica Suspendată, este construită deasupra porţii de intrare în Babylon. Vechimea Bisericii este declarată de creştinii copţi ca fiind din secolul al IV-lea, dar clădirea actuală datează din secolul al VII-lea. Bisericile ce amintesc de fuga Familiei Sfinte în Egipt sunt locuri foarte importante din istoria Egiptului, cât mai ales a creştinismului, ce se ridică simbolic spre cer. Un pelerinaj aici ne va oferi momente de remarcabilă emoţie pentru că nici Cairo, considerat cel mai vechi oraş islamic din lume, nu a fost exclus din itinerariul Sfintei Familii. Aşadar, cartierul vechiul Cairo poate fi considerat o parte interesantă a acestui mare oraş, căpătând puteri expresive. Aici, unde sunt admirate ruinele romane ale Babylonului, pot fi vizitate unele dintre cele mai vechi Biserici creştine bunăoară Biserica Fecioarei Maria, Biserica grecească Sf. George, Biserica Sf. Sergiu, Biserica Sf. Barbara, Bisericile copte şi Muzeul Copt. Biserica Fecioarei Maria din El Zeitoun a fost construită după ce Fecioara Maria i s-a arătat Paşei Khalil Ibrahim cerându-i să construiască o biserică. Maica Domnului i-a promis că îşi va face apariţia în acel loc timp de 50 de ani, promisiune care a fost ţinută odată cu prima apariţie în 1968. Mai există o biserică a Fecioarei Maria, numită El Muallaka sau Biserica Suspendată, aproape de ea fiind şi Biserica Sfântul Gheorghe, unde se găsesc moaştele Sfântului şi uneltele cu care a fost martirizat. De asemenea, Biserica Sfântul Serghie cu moaştele acestuia şi ale Sfinţilor Vah şi Bashnouna. La baza acestei biserici se găseşte peştera care a adăpostit Sfânta Familie. Tradiţia spune că la locul numit Maadi a poposit Sfânta Familie, acolo aflându-se acum o biserică.Sfântul Evanghelist Matei ne spune că, după ce s-a născut Iisus, dreptul Iosif a fost înştiinţat în vis de un înger al Domnului să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt, căci Irod a hotărât să ia viaţa Pruncului. Iosif s-a supus fără împotrivire, adeverindu-se Cuvântul Domnului spus prin prooroc: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (cf. Matei 2,13-15). Sfânta Scriptură este foarte săracă în informaţii în ceea ce priveşte locul în care Sfânta Familie a stat în toată această perioadă. Se ştie doar că Irod, crudul împărat, a murit în cele mai groaznice chinuri, la patru ani după Naşterea Domnului. După mărturiile unor sfinţi, dar şi ale unor istorici, Irod ar fi domnit însă 13 ani. Chiar şi aşa, pentru evrei Egiptul este pământul pe care a călcat Moise, iar pentru creştini este locul care a oferit adăpost Fecioarei Maria, Dreptului Iosif şi Pruncului Iisus. Tradiţia a păstrat mai multe variante ale călătoriei în Egipt a Familiei Sfinte, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, călătorie care fost de fapt o fugă din calea mâniei lui Irod.