OCTOMBRIE.
În zilele cele mai calde, temperaturile maxime pot depăşi 25°C în sud-estul ţării. În nopţile cele mai reci, minimele vor coborî sub –5°C în regiunile nordice şi centrale, unde vor fi condiţii de producere a brumei şi a îngheţului la sol. Normele climatologice ale temperaturilor maxime sunt cuprinse între 12°C şi 22°C , iar ale celor minime, între 0°C şi 10°C. Cantităţile de precipitaţii vor fi mai mari decât normele climatologice în cea mai mare parte a teritoriului. În a doua jumătate a lunii, trecător, precipitaţiile pot fi şi sub formă de lapoviţă şi de ninsoare în regiunile nordice.
NOIEMBRIE.
Regimul termic mediu se va situa în jurul valorilor medii multianuale. În zilele cele mai calde, maximele termice pot depăşi 20°C în sudul ţării. În nopţile cele mai reci se aşteaptă valori de temperatură sub –10 °C în depresiunile din centrul ţării. Normele climatologice ale temperaturilor maxime sunt cuprinse între 4 grade Celsius şi 14 grade Celsius, iar ale celor minime, între –5 grade Celsius şi 5 grade Celsius. În partea a doua a lunii, precipitaţiile vor fi şi sub formă de lapoviţă şi de ninsoare în nordul ţării.
DECEMBRIE.
Temperaturile medii lunare se vor situa în jurul normelor climatologice, exceptând estul ţării, unde vor depăşi valorile obişnuite. În zilele cele mai calde, maximele termice pot ajunge la 15°C în regiunile sudice. În nopţile cele mai reci se aşteaptă valori de temperatură sub –15°C în depresiunile din centrul ţării. Normele climatologice ale temperaturilor maxime sunt cuprinse între –1°C şi 9°C, iar ale celor minime, între –9°C şi 2°C . Regimul pluviometric va fi normal în jumătatea de sud a ţării şi va prezenta o tendinţă de excedent în rest
vineri, 19 octombrie 2007
Dezinteresaţi de perspective !
... Banii nu aduc fericirea în educaţie, dovadă fiind dezinteresul crescând pe care îl manifestă faţă de şcoală atât elevii, cât şi cadrele didactice, potrivit datelor existente la Ministerul Educaţiei.
„Locatarii" şcolii româneşti se răresc de la an la an şi cei rămaşi în sistemul educaţional devin din ce în ce mai dezinteresaţi de perspective, se arată în Raportul privind starea sistemului naţional de învăţământ, făcut public de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. În plus, spectrul şomajului se arată la aproape un sfert dintre ei imediat după ce ies din şcoală. Nici la educaţia şi formarea profesională a adulţilor românii nu excelează, mai puţin de 4% fiind interesaţi de perfecţionare, de-a lungul vieţii, mai indică raportul menţionat.
Din ce în ce mai mulţi adolescenţi părăsesc sistemul educaţional înainte de vreme din cauza lipsei de eficienţă, creşte numărul celor care nu trec de examenele de absolvire, indică Raportul menţionat. Tinerilor deziluzionaţi li se adaugă mii de profesori care preferă să plece în domenii mai bine plătite în ţară sau în străinătate. Anual, mai mult de 1% din cele 266.000 de cadre didactice abandonează învăţământul. În perioada 2000-2006, rata abandonului şcolar, atât pe ansamblul învăţământului primar şi gimnazial, cât şi la nivelul fiecăruia dintre cele două cicluri, înregistrează o tendinţă continuu ascendentă.
În perioada menţionată, valoarea indicatorului a crescut de trei ori la clasele I-VIII - de la 0,6% în anul şcolar 2000/2001 la 1,8% în 2005/2006, de două ori şi jumătate în învăţământul primar - de la 0,6% la 1,5%, şi de 3,5 ori în învăţământul gimnazial - de la 0,6% la 2,7.
Sistemul nu stă foarte bine nici în ceea ce priveşte rata absolvenţilor de învăţământ primar şi gimnazial. Astfel, numărul absolvenţilor cu şi fără examen de capacitate a scăzut semnificativ, la nivelul anului 2005/2006, cu aproximativ 13 puncte procentuale comparativ cu anul anterior. De asemenea, rata de absolvire a învăţământului gimnazial cu şi fără examen de capacitate a fetelor se păstrează constant mai ridicată decât cea a băieţilor, diferenţa fiind de aproximativ 1,2 puncte procentuale.
Rata de absolvire a învăţământului gimnazial cu promovarea examenului final (teste naţionale) a înregistrat la nivelul anului şcolar 2005/2006 valoarea de 60,6%, în scădere uşoară faţă de anul precedent. Valoarea indicatorului se situează însă mult sub cea corespunzătoare anului 2002/2003, când a atins nivelul maxim de pe parcursul intervalului de referinţă - 69,4%, potrivit datelor din raportul privind starea învăţământului.
Tinerii din grupa de vârstă 15-24 de ani continuă să se confrunte cu cele mai mari dificultăţi de inserţie pe piaţa muncii, înregistrând o rată de ocupare de peste două ori mai scăzută în comparaţie cu ansamblul populaţiei în vârstă de muncă. În 2006, rata şomajului a înregistrat o creştere de aproximativ două puncte procentuale faţă de anul anterior, ajungând la 23,2%.
Cele mai importante creşteri s-au produs în cazul tinerilor cu studii superioare, liceale şi a celor cu studii primare sau fără studii. În ce-i priveşte pe adulţii cu vârste între 25 şi 64 de ani, participarea la educaţie şi formare profesională este o raritate, chiar dacă această formă de învăţare continuă le oferă şansele de a progresa sau de a-şi găsi mai uşor un loc de muncă. În timp ce media de participanţi la formarea continuă este în UE de 12%, în România procentajul acestora nu depăşeşte 4% din totalul forţei de muncă, se atrage atenţia în raportul efectuat de MECT.
Toate satele din comuna Mileanca au o şcoală generală cu clasele I-VIII sau I-IV. După aceea, copilul de 14 ani este numai bun de muncă, iar părinţii nu au bani să-l trimită la o şcoală de arte şi meserii sau la liceu. Aici intervine abandonul şcolar.!
„Locatarii" şcolii româneşti se răresc de la an la an şi cei rămaşi în sistemul educaţional devin din ce în ce mai dezinteresaţi de perspective, se arată în Raportul privind starea sistemului naţional de învăţământ, făcut public de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. În plus, spectrul şomajului se arată la aproape un sfert dintre ei imediat după ce ies din şcoală. Nici la educaţia şi formarea profesională a adulţilor românii nu excelează, mai puţin de 4% fiind interesaţi de perfecţionare, de-a lungul vieţii, mai indică raportul menţionat.
Din ce în ce mai mulţi adolescenţi părăsesc sistemul educaţional înainte de vreme din cauza lipsei de eficienţă, creşte numărul celor care nu trec de examenele de absolvire, indică Raportul menţionat. Tinerilor deziluzionaţi li se adaugă mii de profesori care preferă să plece în domenii mai bine plătite în ţară sau în străinătate. Anual, mai mult de 1% din cele 266.000 de cadre didactice abandonează învăţământul. În perioada 2000-2006, rata abandonului şcolar, atât pe ansamblul învăţământului primar şi gimnazial, cât şi la nivelul fiecăruia dintre cele două cicluri, înregistrează o tendinţă continuu ascendentă.
În perioada menţionată, valoarea indicatorului a crescut de trei ori la clasele I-VIII - de la 0,6% în anul şcolar 2000/2001 la 1,8% în 2005/2006, de două ori şi jumătate în învăţământul primar - de la 0,6% la 1,5%, şi de 3,5 ori în învăţământul gimnazial - de la 0,6% la 2,7.
Sistemul nu stă foarte bine nici în ceea ce priveşte rata absolvenţilor de învăţământ primar şi gimnazial. Astfel, numărul absolvenţilor cu şi fără examen de capacitate a scăzut semnificativ, la nivelul anului 2005/2006, cu aproximativ 13 puncte procentuale comparativ cu anul anterior. De asemenea, rata de absolvire a învăţământului gimnazial cu şi fără examen de capacitate a fetelor se păstrează constant mai ridicată decât cea a băieţilor, diferenţa fiind de aproximativ 1,2 puncte procentuale.
Rata de absolvire a învăţământului gimnazial cu promovarea examenului final (teste naţionale) a înregistrat la nivelul anului şcolar 2005/2006 valoarea de 60,6%, în scădere uşoară faţă de anul precedent. Valoarea indicatorului se situează însă mult sub cea corespunzătoare anului 2002/2003, când a atins nivelul maxim de pe parcursul intervalului de referinţă - 69,4%, potrivit datelor din raportul privind starea învăţământului.
Tinerii din grupa de vârstă 15-24 de ani continuă să se confrunte cu cele mai mari dificultăţi de inserţie pe piaţa muncii, înregistrând o rată de ocupare de peste două ori mai scăzută în comparaţie cu ansamblul populaţiei în vârstă de muncă. În 2006, rata şomajului a înregistrat o creştere de aproximativ două puncte procentuale faţă de anul anterior, ajungând la 23,2%.
Cele mai importante creşteri s-au produs în cazul tinerilor cu studii superioare, liceale şi a celor cu studii primare sau fără studii. În ce-i priveşte pe adulţii cu vârste între 25 şi 64 de ani, participarea la educaţie şi formare profesională este o raritate, chiar dacă această formă de învăţare continuă le oferă şansele de a progresa sau de a-şi găsi mai uşor un loc de muncă. În timp ce media de participanţi la formarea continuă este în UE de 12%, în România procentajul acestora nu depăşeşte 4% din totalul forţei de muncă, se atrage atenţia în raportul efectuat de MECT.
Toate satele din comuna Mileanca au o şcoală generală cu clasele I-VIII sau I-IV. După aceea, copilul de 14 ani este numai bun de muncă, iar părinţii nu au bani să-l trimită la o şcoală de arte şi meserii sau la liceu. Aici intervine abandonul şcolar.!
joi, 18 octombrie 2007
miercuri, 17 octombrie 2007
Lutte contre la pauvreté
Comme tous les 17 Octobre depuis vingt ans plusieurs dizaines d'associations seront rassemblées sur le Parvis des libertés et des droits de l'homme au Trocadéro à Paris. Décrétée par les Nations unies journée officielle, la Journée mondiale du refus de la misère qui est célébrée à travers le monde a été initiée par le Mouvement aide à toute détresse Quart Monde (ATD Quart Monde) qui fête son 20ème anniversaire.
Le 17 Octobre 1987, 100 000 personnes de différents continents répondent à l'appel lancé par ATD Quart Monde. Ce jour là est inauguré au Trocadéro à Paris une dalle du refus de la misère : « là où les hommes sont condamnés à vivre dans la misère, les droits de l'homme sont violés. S'unir pour les faire respectés est un devoir sacré ».
Vingt ans après le message est toujours d'actualité malgré quelques avancées : la dernière en date est la mise en oeuvre du droit au logement opposable qui vient compléter en matière de santé la couverture médicale universelle CMU et le revenu minimun d'insertion, le RMI.
Pourtant en France 7 millions de personnes ne parviennent toujours pas à avoir accès aux droits les plus élémentaires : la santé, le logement, la nourriture, l'éducation.
Cette année ATD Quart Monde lance une déclaration de solidarité pour promouvoir des actions internationales contre la misère qui sera remise au secrétaire général de l'Onu et au Chef de l'Etat français. Nicolas Sarkozy doit d'ailleurs prononcer un discours sur ce thème dans l'après-midi.
Le 17 Octobre 1987, 100 000 personnes de différents continents répondent à l'appel lancé par ATD Quart Monde. Ce jour là est inauguré au Trocadéro à Paris une dalle du refus de la misère : « là où les hommes sont condamnés à vivre dans la misère, les droits de l'homme sont violés. S'unir pour les faire respectés est un devoir sacré ».
Vingt ans après le message est toujours d'actualité malgré quelques avancées : la dernière en date est la mise en oeuvre du droit au logement opposable qui vient compléter en matière de santé la couverture médicale universelle CMU et le revenu minimun d'insertion, le RMI.
Pourtant en France 7 millions de personnes ne parviennent toujours pas à avoir accès aux droits les plus élémentaires : la santé, le logement, la nourriture, l'éducation.
Cette année ATD Quart Monde lance une déclaration de solidarité pour promouvoir des actions internationales contre la misère qui sera remise au secrétaire général de l'Onu et au Chef de l'Etat français. Nicolas Sarkozy doit d'ailleurs prononcer un discours sur ce thème dans l'après-midi.
marți, 16 octombrie 2007
Şcoală bogată, dascăl sărac !
Viitorul buget al învăţământului se va ridica la aproape 7,7 miliarde de euro, reprezentând un procentaj de peste 6% din Produsul Intern Brut al României, prognozat pentru 2008
Educaţia românească va arăta ca un vast şantier de construcţii, în anul viitor, dat fiind că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului are alocat un buget-record de 20,84 miliarde de lei.
Mii de şcoli şi grădiniţe vor fi reabilitate, în timp ce alte câteva sute vor fi construite.
Pentru mediul rural, aproximativ 3.000 de unităţi şcolare vor fi dotate cu grupuri sanitare de zeci de mii de euro bucata! Numai că profesorii nu se vor putea bucura şi de o „reabilitare" a veniturilor, dat fiind că salarizarea lor nu va diferi de cea de la sfârşitul lui 2007.
Alţi 18.000 de şcolari vor face naveta în microbuze ultramoderne, în acest scop fiind alocate 150 milioane de lei. Cu aceşti bani vor fi achiziţionate 1.000 de microbuze şcolare.
Deja 800 au fost achiziţionate, pe bugetul anului în curs, ele costând aproximativ 85 milioane de lei. Încă 450 milioane de lei vor pleca spre grădiniţe, în timp ce continuarea procesului de informatizare va costa şi el peste 177 milioane, beneficiari fiind aproape un milion de elevi.
Ministrul educaţiei a mai precizat că există fonduri pentru crearea a peste 200 de şcoli-pilot de arte şi meserii, din care 96 au luat deja naştere în acest an, în timp ce în 2008 vor apărea alte 138. Suma totală este de 600 milioane de lei, din care 450 sunt prinse în bugetul anului viitor.
Infrastructura se dezvoltă, salariile dascălilor – nu!
Sindicatele sunt relativ mulţumite de cele şase procente propuse pentru învăţământ, dar au şi multe reţineri referitor la viitoarele venituri ale cadrelor didactice.
Bugetul Educaţiei pe 2008 prevede alocarea a 370 milioane de lei pentru construcţia de grupuri sanitare pentru 2.911 şcoli şi grădiniţe din mediul rural. La un simplu calcul, preţul unei „toalete rustice" va ajunge la peste 120.000 de lei – echivalentul a 37.000 de euro.
Preţul a 20 mp de construcţie cu 10 bideuri şi patru chiuvete, la care se adaugă o fosă septică şi alimentare cu apă de la un puţ cu pompă nu costă mai mult de 17.000 de euro .
Peste 20.000 de copii au rămas, în acest an, pe dinafară, din cauza lipsei de locuri în grădiniţe .
Educaţia românească va arăta ca un vast şantier de construcţii, în anul viitor, dat fiind că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului are alocat un buget-record de 20,84 miliarde de lei.
Mii de şcoli şi grădiniţe vor fi reabilitate, în timp ce alte câteva sute vor fi construite.
Pentru mediul rural, aproximativ 3.000 de unităţi şcolare vor fi dotate cu grupuri sanitare de zeci de mii de euro bucata! Numai că profesorii nu se vor putea bucura şi de o „reabilitare" a veniturilor, dat fiind că salarizarea lor nu va diferi de cea de la sfârşitul lui 2007.
Alţi 18.000 de şcolari vor face naveta în microbuze ultramoderne, în acest scop fiind alocate 150 milioane de lei. Cu aceşti bani vor fi achiziţionate 1.000 de microbuze şcolare.
Deja 800 au fost achiziţionate, pe bugetul anului în curs, ele costând aproximativ 85 milioane de lei. Încă 450 milioane de lei vor pleca spre grădiniţe, în timp ce continuarea procesului de informatizare va costa şi el peste 177 milioane, beneficiari fiind aproape un milion de elevi.
Ministrul educaţiei a mai precizat că există fonduri pentru crearea a peste 200 de şcoli-pilot de arte şi meserii, din care 96 au luat deja naştere în acest an, în timp ce în 2008 vor apărea alte 138. Suma totală este de 600 milioane de lei, din care 450 sunt prinse în bugetul anului viitor.
Infrastructura se dezvoltă, salariile dascălilor – nu!
Sindicatele sunt relativ mulţumite de cele şase procente propuse pentru învăţământ, dar au şi multe reţineri referitor la viitoarele venituri ale cadrelor didactice.
Bugetul Educaţiei pe 2008 prevede alocarea a 370 milioane de lei pentru construcţia de grupuri sanitare pentru 2.911 şcoli şi grădiniţe din mediul rural. La un simplu calcul, preţul unei „toalete rustice" va ajunge la peste 120.000 de lei – echivalentul a 37.000 de euro.
Preţul a 20 mp de construcţie cu 10 bideuri şi patru chiuvete, la care se adaugă o fosă septică şi alimentare cu apă de la un puţ cu pompă nu costă mai mult de 17.000 de euro .
Peste 20.000 de copii au rămas, în acest an, pe dinafară, din cauza lipsei de locuri în grădiniţe .
luni, 15 octombrie 2007
" Generaţia online "
Thomas L. Friedman, câştigător al premiului Pulitzer şi columnist la cotidianul american The New York Times, a publicat joi un articol în care descrie comportamentul adolescenţilor de azi.
În opinia ziaristului, adolescenţii şi, în general, generaţia tânără este “prea liniştită, prea online” ca să poată constitui o forţă.
Observaţiile pe care le face sunt rezultatul vizitelor făcute la diverse colegii din America. În articolul pentru The New York Times Friedman ajunge la concluzia tulburătoare că adolescenţii sunt prea optimişti în ceea ce-i priveşte şi prea puţin implicaţi în chestiunile politice.
Acesta îi sfătuieşte pe tineri să fie mai rebeli, mai radicali şi mai activi faţă de problemele importante ale lumii “şi asta nu înseamnă să trimită un e-mail sau să facă o petiţie online pentru respectiva problemă” subliniază jurnalistul.
Generaţia tânără, crede Friedman, trebuie să se organizeze într-un mod mai vizibil, pentru a-i forţa pe politicieni să-i asculte şi să nu-i mai ia peste picior.
În opinia ziaristului, adolescenţii şi, în general, generaţia tânără este “prea liniştită, prea online” ca să poată constitui o forţă.
Observaţiile pe care le face sunt rezultatul vizitelor făcute la diverse colegii din America. În articolul pentru The New York Times Friedman ajunge la concluzia tulburătoare că adolescenţii sunt prea optimişti în ceea ce-i priveşte şi prea puţin implicaţi în chestiunile politice.
Acesta îi sfătuieşte pe tineri să fie mai rebeli, mai radicali şi mai activi faţă de problemele importante ale lumii “şi asta nu înseamnă să trimită un e-mail sau să facă o petiţie online pentru respectiva problemă” subliniază jurnalistul.
Generaţia tânără, crede Friedman, trebuie să se organizeze într-un mod mai vizibil, pentru a-i forţa pe politicieni să-i asculte şi să nu-i mai ia peste picior.
Brânzeturile ecologice!
Arta preparării brânzeturilor poate fi considerată mai veche decât arta scrisului. Cea mai veche dovadă despre producerea brânzei a fost găsită în picturile din mormintele egiptene. În Grecia antică exista şi un zeu al brânzei, denumit Aristeu. În anul 65 î.H., romanii foloseau cheagul, presau şi îmbătrâneau brânza.
Sub ocupaţia romană, Franţa a căpătat reputaţia de a fi produs cele mai bune brânzeturi, cum ar fi cele de Roquefort sau Cantal, iar Parmezanul provine din nordul Italiei. Prima fabrică industrială de brânză se deschide în Elveţia în 1815.
Există sute de tipuri de brânzeturi. Diferitele stiluri şi arome constituie rezultatul folosirii mai multor specii de bacterii şi de mucegai, al unor variate niveluri de grăsime în lapte. Diferă atât timpii de maturare, tratamentele de procesare, cât şi materia primă. Unele brânzeturi se prepară prin închegarea cu acizi cum ar fi oţetul sau sucul de lămâie.
Cel mai frecvent procedeu este acidifierea cu bacterii care transformă zaharurile din lapte în acid lactic. Apoi, cu ajutorul enzimelor, laptele acidifiat este închegat. Cheagul, folosit de locuitorii satelor, conţine o enzimă naturală, produsă în stomacul vitelor. Compoziţia acesteia este astăzi cunoscută şi poate fi produsă şi în laborator.
Brânza care i-a făcut celebri pe italieni, numită azi Parmigiano-Reggiano, a fost produsă în regiunea Reggio Emilia, după o reţetă tradiţională romană. Laptele de vacă, proaspăt muls dimineaţa, se amestecă bine cu cel rămas de seara, care conţine deja enzimele şi acizii necesari coagulării. După ce este amestecat, laptele este încins şi răcit rapid, în cazane uriaşe de cupru. Vasele din cupru sunt renumite pentru că se încing şi se răcesc rapid. Apoi brânza închegată se leagă strâns şi se lasă la scurs o zi sau două.
Apoi se scufundă în saramură, ca să ia sare, încă 20 de zile, iar la sfârşit se pune pe rafturile din pivniţă, la odihnit, timp de 12 luni. Rafturile de lemn pe care se "odihneşte" brânza sunt şterse de praf o dată la şapte zile. Din 1.100 de litri de lapte se obţin în final 45 de kilograme de brânză. Toate aceste operaţii se execută chiar şi astăzi, în ciuda tehnologizării.
Dar, chiar dacă roboţilor li s-a permis să şteargă brânza de praf, de pildă, în ceea ce priveşte calitatea laptelui nu se acceptă nicio modificare. Singurul lapte din care se face renumitul "parmezan" este cel muls de la vacile crescute în mod tradiţional, pe păşune, care au fost hrănite exclusiv cu iarbă sau fân.
Iaurtul este un amestec de lapte şi fermenţi, apreciat pentru prospeţimea sa. Cunoscut din Antichitate, iaurtul devine curând un aliment favorit al nomazilor mongoli. Occidentalii descoperă de-abia la începuturile secolului XX efectele benefice şi calităţile acestei băuturi reconfortante. Este produs la scară industrială în 1917 la Barcelona, iar în 1929, lansat în Franţa.
În această ţară, numai farmaciile aveau dreptul să vândă iaurt, care era prescris, la vremea aceea, de către medici copiilor care aveau probleme intestinale. Iaurtul conţine fermenţi unici, denumiţi Lactobacillus bulgaricus şi Streptococcus thermophilus. Aceste bacterii trebuie să rămână active, în procesul fermentării, până în ziua următoare, altfel, dacă nu răspunde acestor cerinţe, preparatul nu rămâne decât un lapte fermentat. Şi dacă iaurtul este un lapte fermentat, nu orice fel de lapte fermentat poate fi denumit iaurt! În funcţie de imaginaţia producătorului, iaurtul poate fi îndulcit sau aromat în diverse feluri.
Iaurturile cu fructe sau cele care au în compoziţie bucăţele de prăjitură sunt cele mai apreciate de copii. Cantitatea de grăsime din iaurturi este, de obicei, foarte scazută şi, de aceea, el poate fi gustat cu plăcere şi fără grijă de persoanele cu probleme de sănătate, cât şi de cele aflate la cură de slabire.
Din lapte absolut crud se face un singur sortiment de brânză: Camembert. Bucăţile rotunde de caş se acoperă, din acest motiv, cu un strat de bacterii, între care cele mai cunoscute sunt Penicillium candida şi Penicillium camemberti. Brânza se păstrează la uscat vreo trei săptămâni şi apoi se ambalează în cutii din scoarţă de copac.
Vi se pare cunoscută metoda? Brânza noastră, în scoarţă de brad, se face aproape la fel, singura diferenţă fiind afumarea, prin care ciobanii români evită înmulţirea bacteriilor de la suprafaţă. Acest tip de brânză se bucură de mare succes tocmai pentru calităţile sale nutritive. Francezii se laudă că mâncătorii de Camembert nu se îmbolnăvesc niciodată, iar testele au relevat că există şi o explicaţie pentru acest fenomen.
Brânzeturile absolut naturale conţin o mulţime de enzime care provoacă o barieră de protecţie în organism, astfel încât creşte imunitatea întregului corp. Temperaturile ridicate distrug aceste enzime şi, prin urmare, toate produsele lactate obţinute din lapte praf sau fiert, deşi sunt hrănitoare, sunt mai puţin capabile să ne ofere imunitatea în faţa atacurilor microbiene.
Sub ocupaţia romană, Franţa a căpătat reputaţia de a fi produs cele mai bune brânzeturi, cum ar fi cele de Roquefort sau Cantal, iar Parmezanul provine din nordul Italiei. Prima fabrică industrială de brânză se deschide în Elveţia în 1815.
Există sute de tipuri de brânzeturi. Diferitele stiluri şi arome constituie rezultatul folosirii mai multor specii de bacterii şi de mucegai, al unor variate niveluri de grăsime în lapte. Diferă atât timpii de maturare, tratamentele de procesare, cât şi materia primă. Unele brânzeturi se prepară prin închegarea cu acizi cum ar fi oţetul sau sucul de lămâie.
Cel mai frecvent procedeu este acidifierea cu bacterii care transformă zaharurile din lapte în acid lactic. Apoi, cu ajutorul enzimelor, laptele acidifiat este închegat. Cheagul, folosit de locuitorii satelor, conţine o enzimă naturală, produsă în stomacul vitelor. Compoziţia acesteia este astăzi cunoscută şi poate fi produsă şi în laborator.
Brânza care i-a făcut celebri pe italieni, numită azi Parmigiano-Reggiano, a fost produsă în regiunea Reggio Emilia, după o reţetă tradiţională romană. Laptele de vacă, proaspăt muls dimineaţa, se amestecă bine cu cel rămas de seara, care conţine deja enzimele şi acizii necesari coagulării. După ce este amestecat, laptele este încins şi răcit rapid, în cazane uriaşe de cupru. Vasele din cupru sunt renumite pentru că se încing şi se răcesc rapid. Apoi brânza închegată se leagă strâns şi se lasă la scurs o zi sau două.
Apoi se scufundă în saramură, ca să ia sare, încă 20 de zile, iar la sfârşit se pune pe rafturile din pivniţă, la odihnit, timp de 12 luni. Rafturile de lemn pe care se "odihneşte" brânza sunt şterse de praf o dată la şapte zile. Din 1.100 de litri de lapte se obţin în final 45 de kilograme de brânză. Toate aceste operaţii se execută chiar şi astăzi, în ciuda tehnologizării.
Dar, chiar dacă roboţilor li s-a permis să şteargă brânza de praf, de pildă, în ceea ce priveşte calitatea laptelui nu se acceptă nicio modificare. Singurul lapte din care se face renumitul "parmezan" este cel muls de la vacile crescute în mod tradiţional, pe păşune, care au fost hrănite exclusiv cu iarbă sau fân.
Iaurtul este un amestec de lapte şi fermenţi, apreciat pentru prospeţimea sa. Cunoscut din Antichitate, iaurtul devine curând un aliment favorit al nomazilor mongoli. Occidentalii descoperă de-abia la începuturile secolului XX efectele benefice şi calităţile acestei băuturi reconfortante. Este produs la scară industrială în 1917 la Barcelona, iar în 1929, lansat în Franţa.
În această ţară, numai farmaciile aveau dreptul să vândă iaurt, care era prescris, la vremea aceea, de către medici copiilor care aveau probleme intestinale. Iaurtul conţine fermenţi unici, denumiţi Lactobacillus bulgaricus şi Streptococcus thermophilus. Aceste bacterii trebuie să rămână active, în procesul fermentării, până în ziua următoare, altfel, dacă nu răspunde acestor cerinţe, preparatul nu rămâne decât un lapte fermentat. Şi dacă iaurtul este un lapte fermentat, nu orice fel de lapte fermentat poate fi denumit iaurt! În funcţie de imaginaţia producătorului, iaurtul poate fi îndulcit sau aromat în diverse feluri.
Iaurturile cu fructe sau cele care au în compoziţie bucăţele de prăjitură sunt cele mai apreciate de copii. Cantitatea de grăsime din iaurturi este, de obicei, foarte scazută şi, de aceea, el poate fi gustat cu plăcere şi fără grijă de persoanele cu probleme de sănătate, cât şi de cele aflate la cură de slabire.
Din lapte absolut crud se face un singur sortiment de brânză: Camembert. Bucăţile rotunde de caş se acoperă, din acest motiv, cu un strat de bacterii, între care cele mai cunoscute sunt Penicillium candida şi Penicillium camemberti. Brânza se păstrează la uscat vreo trei săptămâni şi apoi se ambalează în cutii din scoarţă de copac.
Vi se pare cunoscută metoda? Brânza noastră, în scoarţă de brad, se face aproape la fel, singura diferenţă fiind afumarea, prin care ciobanii români evită înmulţirea bacteriilor de la suprafaţă. Acest tip de brânză se bucură de mare succes tocmai pentru calităţile sale nutritive. Francezii se laudă că mâncătorii de Camembert nu se îmbolnăvesc niciodată, iar testele au relevat că există şi o explicaţie pentru acest fenomen.
Brânzeturile absolut naturale conţin o mulţime de enzime care provoacă o barieră de protecţie în organism, astfel încât creşte imunitatea întregului corp. Temperaturile ridicate distrug aceste enzime şi, prin urmare, toate produsele lactate obţinute din lapte praf sau fiert, deşi sunt hrănitoare, sunt mai puţin capabile să ne ofere imunitatea în faţa atacurilor microbiene.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)