Sutaş eşti, Doamne, dacă venind
ai vindecat fără glas făptura din sumbra
nelume, din toate Ţi-e chipul fiind
iubire, minte nicicând pieritoare umbra
această împlinire s-a năzuit să fie
înlăuntrul meu deplin
o săvârşire este vremea rostirii Tale
slăveşte jubilând întreg şesul când
norii pulberi mă mistuie surpând
dintotdeauna orbitor purpură şi zale.
Uite, sunt viu la capătul nopţii
Al duhului în genunchi primesc sorţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu