Parlamentar de Colegiu. Caut voturi!

Asistăm la spargerea pieţei electorale. Probabil, pentru cei mai mulţi pare incredibil. După câţiva ani în care electoratul românesc a fost prezentat drept un veritabil El Dorado, după ce tuturor li s-a inoculat ideea că preţul parlamentar nu poate decât să crească, după o adevărată emo-manie, după atâta panică la cumpărare, vedem că piaţa se întoarce. Sunt create toate condiţiile. Cererea solvabilă pe aceste paliere de preţuri s-a epuizat, achiziţiile în scop speculativ au dispărut cu totul, sponsorii sunt presaţi de scadenţele la credite, împrumutul electoral a devenit costisitor, ieşirile de candidat sunt din ce în ce mai evidente şi, finalmente, percepţia se schimbă. Dacă până mai ieri găseam o mulţime de electorat-entuziaşti, acum scepticismul realist câştigă tot mai mult teren. Este un proces care abia începe şi va dura câţiva ani. Ca orice balon speculativ, şi acest uriaş bubble din uninominalul românesc trebuie să se dezumfle. Un fenomen dureros, care va marca evaporarea unor candidaţi fictivi, pe care naivii contau ca fiind echivalentul deţinerilor de promisiuni fără acoperire

Psihologia de bubble din ultimii ani, încă ne împiedică să ne imaginăm până la ce valori scăzute vor ajunge alegerile din România care păreau atât de nepreţuite în epoca excesului de democraţie. Atunci când îi spui cuiva că valoarea unei candidaturi pe care o deţine se va înjumătăţi în următorii ani sau chiar va coborî şi dincolo de aceste limite, încă te poţi confrunta cu o importantă doză de scepticism. Dar cum este să îi spui cuiva că valoarea fictivă a unei candidaturi achiziţionate în scop speculativ la un preţ supraevaluat va tinde spre zero? Pentru că nu suntem departe, nici în timp şi nici ca picaj al preţurilor, de vârful curbei speculative, încă această perspectivă ne apare ca pură fantasmagorie.
Cu toate acestea, lucrurile sunt departe de a sta astfel!
Piaţa uninominalului are o lichiditate acceptabilă şi, dacă accepţi un discount rezonabil, poţi scăpa de el destul de rapid. Îţi lichidizezi astfel candidatura chiar dacă mult sub aşteptările iniţiale. Dacă nu vrei să o faci, voturile respective sunt, până la urmă, un bun. Le poţi utiliza în multiple feluri: le poţi închiria, poţi să le amanetezi, te poţi milostivi de nişte candidaţi generoşi etc.

Uninominalul reprezintă o piaţă nelichidă, cu un număr de vânzători infinit şi sume de bani disponibile pentru achiziţii cvasiinexistente. Se vede din pădurile de panouri cu anunţuri electorale care au proliferat la marginea drumurilor comunale şi judeţene. Acest aspect ne apare ca evident şi atunci când şmecherii de voturi se bat între ei pe traseele diverselor uliţe colbuite aflate în stare de proiect.

Ar rămâne, totuşi, o categorie de electorat care, este drept, s-ar putea să nu ofere preţurile scontate... Aştept cu interes să văd anunţuri de mică publicitate: "Colegiu uninominal. Căutăm candidaţi!".
Cred că este singurul exit plauzibil pentru cei care credeau că se vor îmbogăţi în câţiva ani din vânzarea unor astfel de promisiuni