Despre minciuna contagioasă şi toxică!*(II)

Consider cartea o provocare pentru mine. A stimulat temperatura electorală locala cu o anestezie perfect inutilă şi ineficace.

Ambiguitatea cărţii, alături de candidatul său, rămâne pesemne, pentru locuitorii colegiului, o mare enigmă. Cum e posibil ca din esenţa interviului să se nască atâta ambiguitate, manipulare şi să provoace derută electoratului?

Omul politic poate fi o fiinţă inaptă de limbaj, un comunicator ambiguu, apt să deturneze voinţa publicului. Dar minciuna politică devine contagioasă când e încăpută pe mâna unui escroc cu vorbele, şi ne minte, în esenţa ei, deturnând dezastrele spre profitul său electoral.

Parafrazându-l pe Cioran:"poporul român nu e la nivelul limbii politicianului pe care o vorbeşte", iată esenţa unei cărţi manipulatoare, cu minciuna publică la rang parlamentar, minţind împreună ca cei care îi mint într-un imperiu al fraudei în instanţă.

Interviul este în substanţa, desfăşurarea şi concluzia lui uluitor, în sensul de perplexitate crocantă. El pare să ateste o enormitate minciună politică circumscrisă alegerilor parlamentare:o glumă prost aleasă, un joc pe muchie de cuţit cu seriozitatea publică.

Cartea produce două persoane diferite şi opuse: unul cu multe feţe, cameleonic, apt să înşele orice schimbare masivă, celălalt este iubitorul de adevăruri contrare, informat şi cult dar arhitect al templului minciunii politice. Dar este şi cel mai competent în soft-ul minciunii, care minte virtual şi sincer, explică cel mai bine cât de ignorant poate fi alegătorul cu bună ştiinţă.
*"Iavori. Gheorghe Iavorenciuc, intervievat de Traian Apetrei", Tipografia Nektarios, 2008.