Compunere deschisă!

Când eram elev, în prima săptămână de şcoală primeam două teme care mă enervau peste măsură.
Prima: să scriu o compunere despre cum mi-am petrecut vacanţa de vară; şi a doua, o compunere despre prima zi de şcoală.
Învăţătoarea şi profesoarele de limba română ne dădeau să scriem an de an despre aceste două evenimente.
Niciodată nu le-am dus până la capăt.
De fiecare dată aveam bunăvoinţă, dar îi plasam mamei corvoada.
În primul rând, dacă aş fi scris cu adevărat cum îmi petrecusem vacanţa de vară, să zicem pe cea dintre clasa a VII-a spre a VIII-a, aş fi fost exmatriculat.
Mă îmbătasem la o nuntă, iar un unchi de-al meu mă prinsese cu ţigara în colţul gurii. Nici acum nu pot spune tot ce-am făcut în acea vacanţă, dar atunci!
Şi ce să scriu despre prima zi de şcoală? Că era una dintre cele mai triste zile din viaţa mea. Dacă era un moment al anului în care făceam depresie, ăla era.
Uram prima zi. Păi, după aproape trei luni de hălăduit pe dealurile Podisului, îmi mai ardea mie de şcoală?! Erau trei luni în care intram în casă doar când începea ploaia. De multe ori, nici atunci. Cel mai odihnitor somn din întreaga mea viaţă a fost cel din nopţile răcoroase de vară, când adormeam în patul din fân aflat în podul bunicului.
Nu o să uit niciodată mirosul de iarbă uscată, foşnetul şi zgomotele întunericului brăzdat de lătratul câinilor. Pentru mine, întoarcerea la şcoală era un calvar.
Ieri a început un nou an şcolar.
După o vară plină de tensiune, învăţământul românesc trece într-o altă etapă. Există o nouă lege a Educaţiei şi o nouă grilă de salarizare pentru profesori.
Bineînţeles că niciun dascăl nu e mulţumit nici de una, nici de alta. Cu toate acestea, nu se poate să nu fie remarcat faptul că e pentru prima dată când se face un pas spre interesul copiilor, sacrificându-se interesul imediat al cadrelor didactice.
Încercarea de a se ajunge la o evaluare corectă şi unitară a elevilor, reducerea numărului săptămânal de ore şi al numărului de probe la Bac sunt doar câteva dintre măsurile care încep să umanizeze învăţământul.
Mai trebuie făcute multe, pornind de la desfiinţarea fondului clasei şi a prostului obicei de a da cadouri profesorilor până la desfiinţarea sistemului paralel de învăţământ, cel al meditaţiilor. Învăţământul românesc trebuie să redescopere importanţa creativităţii, a rigorii şi sensul moral. După ani de contorsionări şi distrugeri, nu se va întâmpla nicio minune peste noapte.
E un proces dureros şi de durată.De ieri, copiii au început şcoala şi o mulţime de învăţători şi de profesori de limba română din toată ţara le vor cere să scrie eseuri despre cum şi-au petrecut vacanţa.
Cred că şi azi, ca şi în urmă cu 35 de ani, e o temă la fel de enervantă.( Adevarul)