Duminica iertării şi Sf. Valentin

Duminica ce precedă începerea Postului Mare, al Sfintelor Paşti, este numită Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar şi Duminica iertării; ceea ce înseamnă că ne pune în faţă două teme fundamentale ale existenţei umane: căderea în păcat şi alungarea din rai, pe de o parte, şi iertarea, pe de altă parte.
După oficierea Vecerniei, preoţii, cu epitrahilul pe grumaz, stau cu sfânta cruce în mână şi se pleacă în faţa tuturor credincioşilor, cerându-şi iertare, iar credincioşii, la rândul lor, fac acelaşi gest, cerând iertare şi sărutând crucea şi mâna dreaptă a preotului. Apoi continuă să-şi ceară iertare şi să se îmbrăţişeze între ei. În acest timp, la strană se cântă solemn Canonul Sfintelor Paşti.
Începem o perioadă de 40 de zile de post, pregătitoare pentru Săptămâna Mare, care culminează cu Învierea Mântuitorului sau Sfintele Paşti. Poate că unora li se pare un timp prea îndelungat sau postul prea aspru (cunoaştem zicala: „lungă cât o zi de post“). Totuşi, postul de 40 de zile nu constituie o invenţie ecleziastică având ca scop mortificarea credinciosului, ci se înscrie într-o venerabilă tradiţie biblică.
Mai întâi, postul nu trebuie văzut ca o regulă impusă, o constrângere şi contorsionare a firii umane. Nici măcar ca un program de slăbit, de detoxifiere a organismului.
postul „are aceeaşi vechime ca şi omenirea“, pentru că omul a fost creat dintru început spre postire. Dumnezeu i-a făcut pe oameni vegetarieni, spunându-le: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră“
Practic, postind, omul se întoarce la starea paradisiacă, atunci când nu trebuia să verse sânge pentru a se hrăni, ci se bucura de roadele dăruite de pământ. Consumul de carne a fost permis de Dumnezeu prin iconomie abia după Potop, după ce omenirea cunoscuse „vârste“ de pervertire şi fărădelegea se înmulţise.
În perioada biblică vechi-testamentară, postul se ţine ca o ajunare totală până seara pe parcursul unei singure zile (Judecători 20, 26; II Regi 1, 12) sau repetat în mai multe (de exemplu şapte zile, I Regi 31, 13; I Paralipomena 10, 12). Este o modalitatea diferită oarecum de postul modern, în care se păstrează acelaşi orar al meselor, doar că nu se mănâncă „de dulce“. Doar la mănăstiri, vechea tradiţie a postului, ajunarea până seara, mai este păstrată.
Postul de 40 de zile şi 40 de nopţi al lui Moise este repetat de Sfântul Ilie, pentru că dacă Moise reprezintă Legea, Ilie reprezintă profetismul.
Aşadar, intrând în acest post, urmăm o îndelungată tradiţie ascetică, de exerciţiu duhovnicesc, pentru a ne reactualiza Botezul, dar şi pentru a ne uni tainic, teofanic, cu Hristos în noaptea de Paşti.
Istoria Sfantului Valentin, patronul indragostitilor, se pierde in isto¬ria Imperiului Roman. in zilele noastre. Biserica Catolica recunoaste cel putin trei sfinti diferiti care se numesc Valentin sau Valentinus si care cu totii au fost marti¬rizati. O legenda spune ca Valentin a fost un preot care slujea prin secolul al IIl-lea in Roma. Cand imparatul Claudius al II-lea a hotarat ca barbatii necasatoriti erau soldati mai buni decat cei cu neveste si familii, a scos in afara legii casatoria pen¬tru cei tineri. El a vrut sa faca din barbatii necasatoriti o adevarata pepiniera de potentiali soldati. Valentin, dandu-si sea¬ma de nedreptatea decretului emis, l-a in¬fruntat pe Claudius, continuand sa oficieze casatorii in secret pentru tinerii indra¬gostiti. Cand fapta lui a fost descoperita, imparatul l-a condamnat la moarte. Alte traditii spun ca Valentin ar fi fost omorat pentru incercarea de a-i fi ajutat pe crestitini sa scape din teribilele inchisorii romane, unde erau batuti si torturati.
Potrivit altei legende, Valentin este cel care a trimis prima felicitare valentine, in timp ce se afla in inchisoare, s-a indragostit de fiica paznicului inchisorii, inainte de a muri, se spune ca a scris o scrisoare pe care a semnat-o "de la al tau Valentin", expresie care se foloseste si astazi. De aici a aparut "traditia" de a trimite in zi¬ua de 14 februarie scrisorele parfumate, desenate cu flori, inimioare si amorasi, cu cererea Be my Valentine! ("Fii Valentinul meu!"). O data ajuns pe meleaguri miori¬tice, occidentalul Sfant Valentin a dat de protectorul local al tinerilor in¬dragostiti, Dragobetele, fiul Dochiei, un fel de "omolog local" al lui Cupidon, care se sarbatoreste tot in luna februarie, in ziua de 24. Desi au povesti si simbolistici asemanatoare, in duelul cu Dragobetele Sfantul Valentin are un oarecare avans, deoarece si-a insusit deja tehnicile moderne de lucru, prin urmare are o echipa de relatii publice imbatabila. Totusi, romanticul Dragobete ii face pe multi sa viseze la inceput de primavara, in padure se dezleaga ciocul pasarilor care n-au plecat peste iarna, in gradini vrabiile se strang in stoluri, incep sa ciripeasca si sa-si dureze cuiburi. Cei mici urca in deal sa culeaga ghiocei si bran¬duse, iar fetele strang apa din zapa¬da netopita, cu care isi dau pe obraz, pentru a-si tine frumusetea.
Sarbatorirea zilei de Sfantul Valentin isi are origi¬nea, de fapt, intr-o traditie a Romei antice, respectiv ser¬barile numite Lupercalia, care se organizau pe 15 fe¬bruarie, in onoarea zeitatilor Juno si Pan. Pentru ca era si o sarbatoare a fertilitatii, obi¬ceiul cerea tinerelelor neca¬satorite sa scrie biletele de amor, iar mesajele erau pu¬se intr-o uma din care flacaii de insurat extrageau, la in¬tamplare, cate unul. Con¬form obiceiului, participantii erau obligati sa o curteze apoi cu precadere pe sem¬natara mesajului ales, si de aici, desigur, porneau tot felul de istorioare...
Pe de alta parte, ziua Sfantului Valentin se mai numea, cu mult timp in urma, Ziua Nuntii Pasarilor, asta pentru ca oamenii isi imaginau ca pasarile isi aleg perechea exact in ziua de 14 februarie.
Obiceiurile romane au capatat apoi car¬acter crestin, iar sarbatoarea fertilitatii a devenit - desigur abuziv - sarcina expresa a Sfantului Valentin, in ziua de 14 februarie, catolicii merg la biserica pentru a rosti rugaciuni, se spovedesc si aduc sa¬crificii. Zidarii se roaga pentru a primi binecuvantarea Sfantului, mai ales atunci cand lucreaza pe schele, in dimineata acestei zile se pune apa sfintita in apa pe care animalele de casa urmeaza sa o bea. Unii fermieri fac ocolul proprietatii lor inca din zorii zilei, pentru a fi feriti, chipurile, de hoti si de pasarile hraparete.
Ziua îndrăgostiţilor are tradiţii regionale în Marea Britanie. În Norfolk un personaj numit Jack Valentin ciocăne la uşile din spatele tututor caselor lăsând dulciuri şi cadouri pentru copii. Mulţi copii au fost speriaţi de aceast personaj mitic. În Ţara Galilor mulţi oameni sărbătoresc pe 25 ianuarie în loc de 14 februarie. Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiţilor galezi. În Franţa o ţară tradiţional catolică, Valentine's Day este cunoscut simplu drept Sfantul Valentin si este sarbatorita ca în restul ţărilor occidentale. În Danemarca şi Norvegia14 februarie este cunoscut ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulţi oameni îşi fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viaţă sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.
În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. Ziua îndrăgostiţilor a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii şi pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranţă, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradiţional 12 martie, ziua Sf Gregor.
În România, sărbătoarea tradiţională pentru iubiţi este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Parte din numele lui drag, care poate fi găsit şi în cuvântul dragoste.
România a început să sărbătorească şi Valentine's day, deşi deja avea Dragobetele ca o sărbătoare tradiţională. Aceasta a dus la multe repercursiuni din partea mai multor grupuri, persoane reputabile şi instituţii dar şi organizaţii naţionaliste ca Noua Dreaptă, care condamnă Ziua îndrăgostiţilor ca fiind o sărbatoare superficială, comercialistă, importată drept un kitsch occidental. Nu e nevoie de o astfel de sarbatoare daca esti indragostit pentru ca este imposibil sa fi indragostit doar o zi. De aceea trebuie sa ne iubim si sa sarbatorim dragostea in fiecare zi prin fiecare gest.