“Ziua internaţională a pensionarului”

“Ziua internaţională a pensionarului” la Mileanca nu mai reprezintă, pe timp de criză, un motiv de fericire pentru bătrânii comunei, ba din contră, le reaminteşte că trăiesc de pe o zi pe alta şi că nu se mai pot bucura ca înainte de însemnătatea unei sărbători.
În sat, mulţi dintre pensionari nici nu au auzit de celebrarea acestei zile, iar dacă au auzit la radio sau la televizor, nu se arată impresionaţi de însemnătatea evenimentului.
Din cauza perioadei financiare grele pe care o resimt de altfel toţi românii, vârstnicii milenceni se simt descumpăniţi deoarece pensiile mizere pe care le primesc nu le mai permit să îşi sărbătorească nici măcar ziua de naştere, sau pe cea de nume, darămite “Ziua Internaţională a persoanelor vârstnice”, care se celebrează pe 1 octombrie.Aşadar, la Mileanca, „Ziua Internaţională a persoanelor vârstnice ”nu este nicidecum un prilej de bucurie şi de sărbătoare, ci mai degrabă stârneşte nostalgie şi reaminteşte de nivelul greu de trai cu care pensionarii se confruntă zilnic.
Organizaţia Naţiunilor Unite a apreciat în anul 1990 că este necesar ca statele lumii, guvernele lor să omagieze generaţiile vârstnice, pentru contribuţia lor la dezvoltarea societăţii. Unul din aceste documente este Rezoluţia numărul 45/106 din 14 decembrie 1990, prin care ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie înscrisă în calendarul lumii ca Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice.
Începând de atunci, în toate ţările membre ale ONU, printre care şi în România, la 1 octombrie au loc manifestări variate, care au ca scop aprecierea persoanelor vârstnice, precum şi discutarea problemelor cu care se confruntă aceştia, la a treia vârstă, aduse în prim-planul preocupărilor autorităţii statului şi al opiniei publice.