Explicatia personajelor, de la stanga spre dreapta:
(copilul) Mitică Ursachi, fiul lui N. Ursachi şi al Mariei Gh. Iftimi. El a devenit directorul Liceului Agricol întemeiat de Anastasie Başotă de
Maria Iftimi, născută Agoroaie, căsătorită cu Dumitru Iftimi (bunica mea);
Hareta Ţurcanu (fiica lui Gh. Iftimi);
Gheorghe Iftimi (străbunicul meu);
Savastiţa Antoci (fiica lui Gh. Iftimi)
Precizări şi foto: Sorin Iftimi
Praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului este pentru Biserica Ortodoxă praznicul bucuriei şi al încrederii în biruinţa lui Dumnezeu, praznicul luminii izvorâte din adâncul slavei dumnezeieşti.
Praznicul Schimbării la Faţă este sărbătorit de Biserică pentru un fapt cu adânci semnificaţii. Pe muntele Taborului din Galileea, Mântuitorul în prezenţa a trei dintre cei mai aleşi Apostoli ai Săi îşi arată dumnezeirea, atât cât puteau ei cuprinde. Hristos şi-a arătat slava Sa sau lumina în care este sălăşluit Dumnezeu din veşnicie. Era nevoie să Îşi arate dumnezeirea Sa pentru a-i îmbărbăta pe Sfinţii Apostoli în faţa Sfintelor Sale pătimiri, care erau foarte aproape. Prin acest Praznic ne întărim credinţa privind la dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă Îl vedem nu numai ca Fiu al Omului, ci şi ca Fiu al lui Dumnezeu, care are vremurile sub stăpânirea Sa şi istoria întreagă, atunci ne încredinţăm că jertfa lui este de bunăvoie. Mântuitorul Iisus Hristos a venit să Îşi asume păcatele noastre şi să se jertfească, de aceea i-a încredinţat pe Apostoli că este Dumnezeu adevărat.
Icoana praznicului este o reprezentaţie a Bisericii în care sunt întâlnite toate elementele istorice, care atestă viaţa Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ, dar sunt semnificate şi elementele revelaţiei supranaturale divine.
Lumina credinţei şi lumina faptelor bune se încoronează cu lumina harului. Această lumină a harului este prima care se sălăşluieşte în sufletul nostru de la botez. Prin puterea ei adunăm lumina credinţei şi lumina faptelor bune. Ne încoronăm şi noi cum s-a încoronat Hristos cu lumina Sa de care s-au învrednicit şi Apostolii. Această lumină există în chip tainic în Biserică, toate feţele sfinţilor în icoanele ortodoxe fiind luminate, pentru că Sfântul a rămas împărtăşit pentru totdeauna de harul divin, de care în cer se va împărtăşi continuu.
A asculta de Hristos înseamnă a mărturisi că El este şi Om adevărat, şi Dumnezeu deplin. Trebuie să vedem în Hristos Domnul pe Dumnezeu deplin, să vedem în primul rând pe Fiul lui Dumnezeu făcut om care rămâne Dumnezeu. Numai în această stare El ne poate mântui pe noi şi ne poate ajuta să schimbăm interiorul nostru.
Ca să schimbăm interiorul nostru şi al întregii societăţi, noi trebuie să unim muntele Taborului cu muntele Golgota. Ne vom învrednici să vedem lumina Taborului, ne vom schimba interiorul nostru dacă mergem şi pe muntele Golgota, dacă ne vom lua în fiecare zi crucea.
Faptele mari şi minunate ale rugăciunii şi postului sunt nemăsurate.Spre încredinţare vom vorbi aici despre câteva din ele.
Prin rugăciune şi post, Moise proorocul a luat din mâinile lui Dumnezeu Tablele Legii (Ieşire 34, 28). Prin rugăciune şi post, marele prooroc Ilie a încuiat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni; şi iarăşi cu rugăciune şi cu post, a pogorât foc din cer şi a descuiat cerul, de a dat Dumnezeu ploaie pe pământ (III Regi 18, 38). Cu rugăciune şi cu post, Daniel proorocul a ieşit nevătămat din groapa leilor (Daniel 6, 17-23).
Prin rugăciune şi post ninivitenii au scăpat de pieire (Iona 3, 5-10). Rugăciune şi post porunceşte Dumnezeu, prin proorocul Ioil, să facă iudeii spre a scăpa de urgia Domnului (Ioil 2, 12-15).
Prin post de patruzeci de zile, Mântuitorul biruieşte cele trei ispite ale satanei în pustie (Matei 4, 1-11). Cu rugăciune şi cu post, Ana proorociţa a născut pe Samuel, fiind stearpă mai înainte (I Regi 1, 11; 16, 28). Cu rugăciune şi cu post aspru a petrecut toată viaţa sa Sfântul Ioan Botezătorul şi Înainte Mergătorul pentru care a fost mărturisit de Însuşi Mântuitorul drept cel mai mare om născut din femeie (Matei 11, 10-19). Cu rugăciune şi cu post s-au întărit Sfinţii Apostoli în osteneala propovăduirii Evangheliei lui Hristos (II Corinteni 6, 4-5; 11, 27). Cu rugăciune şi cu post se izgonesc diavolii din oameni (Matei 17, 19-21). Prin rugăciune şi post sfinţii lui Dumnezeu au făcut minuni mari şi multe, atât în Legea Veche cît şi în Legea Harului, cum citim în Sfânta Scriptură, în cărţile de cult şi în vieţile sfinţilor.
Dar să luaţi aminte că nu toată credinţa este bună, ci numai credinţa cea dreaptă, ortodoxă, unită cu faptele cele bune. Numai rugăciunile şi posturile rânduite de Biserica dreptmăritoare sunt bune, iar rugăciunile şi posturile care le fac păgânii, sectanţii şi ereticii sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu pentru că nu se fac după îndreptarul credinţei apostolice. Sfântul Apostol Pavel ne arată că, cel ce nu se luptă după lege, nu se încununează (II Timotei 2, 4-5). Numai cel ce slujeşte lui Dumnezeu în adevăr şi lucrează toate faptele cele bune după dreapta credinţă şi spre slava lui Dumnezeu, poate să dobândească mântuirea sufletului său (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 9-11). Altfel toate posturile şi rugăciunile noastre devin urâciune înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 11-15).
Aşadar, fraţii mei, fiţi cu mare luare aminte şi să nu vă luaţi după cei rătăciţi de la dreapta credinţă, cărora li se pare că vor dobândi mântuirea sufletelor lor, fără a asculta de Biserica lui Hristos. Auziţi ce spune Sfântul Efrem Sirul: "Când mintea omului va părăsi dreapta credinţă, toate faptele sale cele bune nu mai sunt de folos". Iar Sfântul Ioan Damaschin, arătând acelaşi lucru cu alte cuvinte zice: "Binele nu este bine când nu se face bine" (Filocalia IV, 1948, pag 194).
Despre puterea rugăciunii şi a credinţei se vorbeşte şi în Evanghelia ce s-a citit astăzi, în care se spune cum a vindecat Mântuitorul un copil demonizat. Copilul a fost adus de tatăl său la ucenici, dar aceştia n-au putut să alunge duhul rău din el. Iar dacă a coborât Domnul de pe Muntele Tabor, tatăl copilului a îngenunchiat la picioarele Lui şi a zis: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi greu pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece... (Matei 17, 14-16).
Vedeţi ce mare este puterea credinţei ajutată de rugăciune şi de post? Toate trei la un loc fac nenumărate minuni şi vindecări, iar una fără alta nu aduc niciodată roade, nici nu ni se împlinesc cererile. La orice cerere a credincioşilor, trebuie atât din partea lor, cît şi a preoţilor slujitori aceste trei virtuţi obligatorii: credinţă, rugăciune şi post. Ba celor bolnavi li se mai cere şi spovedanie generală, cu pocăinţă şi hotărâre de a nu mai păcătui.
Cea mai grea boală nu este cea trupească, ci cea sufletească, pentru că pierde şi trupul şi sufletul. Cea mai grea demonizare a omului nu este epilepsia, care chinuieşte numai trupul, ci este înrobirea omului de patimi ucigătoare de suflet. Un om stăpânit de beţie şi desfrâu este un om posedat de diavoli. Pentru aceea este mai greu de vindecat un beţiv, un desfrânat, un ucigaş, sau un om stăpânit de ură, de lăcomie, invidie, decât un om chinuit de un duh necurat, cum este copilul din Evanghelia de astăzi.
Întristarea noastră este că, astăzi, numărul credincioşilor tineri şi bătrâni stăpâniţi de asemenea patimi este cu mult mai mare ca odinioară. Înclinarea oamenilor tot mai mult spre beţie şi desfrâu, spre necredinţă şi grupări sectare, spre egoism, divorţ şi ucidere ne îngrijorează din ce în ce mai mult. Ba acest fenomen se extinde mai ales în rândurile celor tineri, în ultimii ani, prin filmele de groază care duc la crimă şi filmele imorale care împing, în masă, la păcate pe atâţia tineri care cad pradă acestor droguri diabolice, străine de sufletul, de credinţa şi cuminţenia neamului nostru.
Dumneavoastră, fraţi creştini, în calitate de fii ai Bisericii lui Hristos, de părinţi, de fraţi şi educatori de copii, aveţi mare grijă cum vă creşteţi copii pe care vi i-a dat Dumnezeu! Nu-i ucideţi înainte de naştere prin avort, nici după naştere prin sminteală şi lipsă de educaţie religioasă! Nu-i lăsaţi pradă beţiei, necredinţei şi desfrâului la vârsta tinereţii! Sunt copiii dumneavoastră, dar sunt şi copiii lui Hristos, care ne zice: Lăsaţi copiii să vină la Mine! (Luca 18, 16). Aveţi grijă de copiii ce vi i-a dat Dumnezeu! Vom da împreună greu răspuns pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat, ucis de diavolul.
Duceţi-i regulat la biserică, la rugăciune, la spovedanie, la Sfânta Împărtăşanie. Puneţi-le la îndemână cărţi creştineşti de zidire sufletească şi scăpaţi-i de desfrâu şi necredinţă.
Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne izbăvească pe toţi de cursele cele cumplite ale diavolilor ucigaşi de oameni.
(Părintele Cleopa)
