Până în anul 2009 inclusiv, tratamentul pentru acest dăunător era finanţat de ministerul agriculturii.
Începând cu 2010, sarcina combaterii omidei păroase a revenit primăriilor, consiliilor judeţene, dar şi gospodarilor.
Măsurile de combatere a omidei păroase sunt atât chimice cât şi mecanice.
Cele mecanice sunt reprezentate de tăierea cuiburilor de omizi şi arderea acestora, dar şi aşezarea unor brâie capcană în jurul copacilor.
În ceea ce priveşte măsurile chimice există substanţe avizate împotriva acestui dăunător, dar şi agenţi economici specializaţi în eliminarea lor.
Reprezentanții Direcției agricole precizează că acţiunea de combatere nu intră în sarcina ministerului agriculturii însă prin agenţiile naţionale Fitosanitare locale se eliberează buletine de avertizare pentru acest dăunător care sunt transmise autorităţilor judeţene.
Omida păroasă este un dăunător comun prezent în România încă din anul 1949 când a fost semnalată în judeţul Bihor, deşi prezenţa acesteia în Europa a fost semnalată încă din 1940.
Omida păroasă se hrăneşte cu frunzele unui număr ridicat de plante, atacând dudul, pomii fructiferi, viţa de vie, iar în ultima perioadă atacă floarea soarelui şi porumbul.
Dăunătorul are două generaţii pe an, prima generaţie începând la sfârşitul lunii aprilie şi terminându-se în luna iulie, aceasta fiind generaţia în care apar fluturii şi larvele, iar a doua generaţie durează până la începutul lunii octombrie, moment în care larvele se împupează şi iernează în formă de pupă.
Directorul Agenţeiei naţionale fitosanitare din Botoșani susţine că un singur tratament pe generaţie duce la eliminarea acestui dăunător.
Cine, când și cum se va ocupa în comună de combaterea acestei "invazii"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu