Despre Dragobete

Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, oamenii ţineau Dragobetele, sau Ziua Indrăgostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor.
Este momentul în care natura se trezeşte, păsările îşi caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intră şi ei în rezonanţă cu natura vie.
Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobetele este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare.
Nu blînd ca Sf. Valentin, ci năvalnic, el era la daci zeul care oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor.
De Dragobete, fetele şi băieţii se întîlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în acestă zi.
Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui făcîndu-se petreceri, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele căsnicii.
Înainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: „Dragobetele sărută fetele!”.
În această zi se făceau logodne simbolice pentru anul următor sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sînge.
Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul.
Dragobetele este o sărbătoare cu radacini slave de rit vechi celebrată în unele locuri si pe teritoriul tarii noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 și 25 martie.
Sărbătoarea de Dragobete ( Vobritenia )este considerată echivalentul sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii.
Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa.
Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ noua , avand o "vechime" in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si păstrate cu precădere în nord-estul ,sudul-estul și sud-vestul României.