Sfinţii Mari Împăraţi,Constantin şi Elena

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte astăzi pe Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena. Părerile istoricilor asupra lui Constantin cel Mare sunt contradictorii. Biserica Ortodoxă îl socoteşte sfânt, iar cea Romano-Catolică consideră că este "mare". Protestanţii, în schimb, îl consideră un însemnat om politic, condus de interese personale şi de stat, care a sprijinit Biserica pentru a şi-o aservi. Este considerat cel mai important împărat al Antichităţii Târzii, care a pus bazele civilizaţiei europene postclasice. Cât priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism, ea este evidentă, fiind ulterior mărturisită atât de el, cât şi de contemporanii săi. Înainte de anul 312, religia lui era păgână, fiind adeptul lui "Sol Invictus", cultul sincretist al soarelui, şi al lui Apollo. S-au făcut speculaţii cum că ar fi cunoscut creştinismul până în 312, prin intermediul mamei sale Elena. Constantin a înclinat din ce în ce mai mult spre creştinism, iar dovada cea mai clară a atitudinii sale în această vreme a fost statuia sa din Forul de la Roma, care, după instrucţiunile sale, trebuia să poarte în mâna dreaptă o cruce. O importantă luare de poziţie faţă de creştinism este aşa-numitul Edict de la Milan. În februarie 313, Constantin şi Liciniu, în ajunul nunţii acestuia din urmă cu sora împăratului, Constanţia, hotărăsc să acorde deplină libertate de credinţă şi de manifestare creştinilor. Creştinismul devine astfel o religie licită, egală în drepturi cu celelalte culte păgâne. Din tolerant faţă de toate celelate culte, Constantin, având şi funcţia de Pontifex Maximus, devine un protector al creştinilor. Edificii imperiale sunt donate Bisericii pentru cult. A început să înlăture din legile penale dispoziţii şi pedepse contrare spiritului creştin: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea. S-a îmbunătăţit tratamentul în închisori, iar preoţii şi episcopii au primit dreptul de a-i proclama liberi în Biserică. Întreaga sa legislaţie este favorabilă Bisericii. Convocarea Sinodului I Ecumenic, de la Niceea, din anul 325, a constituit o măsură importantă pentru liniştea Bisericii, care a condamnat erezia ariană şi a stabilit o dată comună pentru serbarea Sfintelor Paşti. De asemenea, o măsură importantă pentru Imperiu şi pentru Biserică va fi aceea a construirii unei noi capitale, la Constantinopol, numită "Noua Romă", inaugurată la 11 mai 330. Atât împăratul, cât şi membrii familiei sale, mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, acordau episcopilor numeroase ajutoare materiale în vederea construirii de lăcaşuri de cult. La Ierusalim, la Antiohia, la Roma, în Tyr şi la Nicomedia, s-au ridicat biserici măreţe. Culmea edificiilor religioase o reprezintă "Biserica Sfinţilor Apostoli", acolo unde dorea să aducă moaştele Sfinţilor Apostoli şi unde dorea Împăratul Constantin să-şi doarmă somnul până la a doua venire a Domnului. Botezul său, săvârşit de către Eusebiu al Nicomediei, are loc după Paştile anului 337, dar înainte de 22 mai 337, data trecerii sale la Domnul.