Crăciun confiscat!

În urmă cu 28 de ani, în anul 1985, Crăciunul a căzut exact în aceleaşi zile ale săptămânii ca şi acum, miercuri şi joi.
 Nimic deosebit, ar putea spune mulţi dintre cei care nu au trăit acele vremuri.
 Şi totuşi... . Pe atunci, totul era diferit, inclusiv faptul că marea sărbătoare a Crăciunului fusese suprimată de autorităţile comuniste.
 Milencenii sărbătoreau Naşterea Pruncului Isus Hristos pe ascuns, fără a fi ştiuţi de vecini, pentru că o astfel de celebrare putea atrage mânia Securităţii, ceea ce ar fi însemnat anchete, represiuni sau chiar închisoare.  Ziareleiar care apăreau în Mileanca la acea vreme este elocvent asupra modului în care comuniştii percepeau Crăciunul.
Prima pagină a cotidianelor din ziua de 25 decembrie 1985 abundă cu titluri despre activităţile şi planurile conducerii Partidului Comunist Român.
 În urmă cu 28 de ani, Crăciunul era întâmpinat cu „Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la întîlnirea conducerii de partid cu preşedinţi ai cooperativelor agricole şi ai uniunilor cooperatiste judeţene”. Tot pe prima pagină scria cu litere mari despre o „Hotărîre a Secretariatului CC al PCR privind desfăşurarea întrecerii pentru depăşirea sarcinilor planului pe anul 1986”.
 Iar pentru ca totul să fie rotund, pe prima pagină mai apare şi un titlu despre „Plenara CC al UTC”.
 Practic, asta era tot ceea ce puteau afla milencenii în prima zi de Crăciun.
Iar pentru cei mai tineri, trebuie spus că ziua de 25 decembrie era una lucrătoare şi nu se făcea rabat de la program, aşa cum se întâmpla şi a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie.
 Chiar dacă mergeau la lucru de Crăciun, milencenii spun că erau fericiţi acum aproape un sfert de secol .
Părerile celor care au trăit acele vremuri sunt împărţite.
 Oamenii recunosc că sărbătoarea Crăciunului a fost furată de autorităţile comuniste, dar cei mai mulţi dintre ei au acceptat acest lucru.
 Pentru a nu lăsa în uitare Naşterea Domnului, milencenii au căutat tot felul de portiţe de scăpare
. „Mergeam la biserică mai departe de casă, de preferat pe la vreo mănăstire, să nu ne vadă şefii ca să avem probleme. De multe ori se întâmpla să ne întâlnim chiar cu ei, dar fiecare se făcea că nu-l vedea pe celălalt”, a povestit Constantin M.
 Şi soţia sa, Elena, îşi aminteşte că de Crăciun se mergea la muncă în mod normal.
 „De obicei, se lucra mai uşor, mergeam pentru a fi prezenţi, dar se mai întâmpla uneori să avem şi treabă şi eram nevoiţi să muncim ca într-o zi normală”, a spus Elena.
 Cât priveşte ziua de Ajun de Crăciun, nu exista nici un rabat de la serviciu.
 Aşa se face că uneori singurele colinde erau cele pe care le auzeai sub geamurile caselor, de copii şi grupuri pe care autorităţile comuniste le tolerau.
Marița, o femeie trecută de aproape 80 de ani, Crăciunul în perioada comunistă îi stârneşte doar amintiri plăcute.
„Mergeam la serviciu fiecare cu mâncare de acasă, iar la serviciu era o atmosferă plăcută. Fără alcool, dar era frumos, nu ca acuma, cu derbedeii şi fanaticii ăştia”, a arătat țața Marița.
 La fel de melancolică s-a dovedit şi Lenuța, o femeie care a lucrat ani buni în Dispensarul comunal.
 Pentru ea a contat mai puţin că nu avea liber de Crăciun.
 „Atunci banul avea valoare. Am fost şi am văzut Moscova, Leningradul, acum nu-mi mai permit aşa ceva. Sunt doar unii care fură şi se îmbogăţesc şi îşi permit, restul suferă”, a oftat Leana.