Vinerea Mare

În Vinerea Mare, Iisus a fost răstignit pe cruce.
În această zi nu se ară, nu se seamănă şi nu se sădesc pomi întrucât tradiţia spune că aceştia nu vor rodi. Femeile nu au voie să coacă, să coasă, să ţeasă, să spele rufe sau să toarcă.
Despre oamenii care nu lucrau în Vinerea Mare se credea că nu vor avea dureri de cap şi vor avea noroc până la sărbătoarea următoare.
Specialiştii în etnografie susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obişnuite, denumirea de Vinerea Seacă explicându-se prin postul negru pe care mulţi oameni obişnuiau să-l ţină.
Cine face vreun rău semenului său în această zi se spune că va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale ţării se afumă cu tămâie pomii şi casele pentru a le feri de animale sălbatice, de trăsnete, boli şi dăunători.
De asemenea, există tradiţia că dacă plouă va fi un an îmbelşugat, iar dacă nu, va fi mare sărăcie tot anul.
Tot în această zi nu se mănâncă urzici, existând credinţa că Iisus a fost bătut cu un mănunchi de urzici. Oamenii din popor cred că postul negru este bun pentru ”secarea” guşii şi vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), că îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile şi îl va face să fie sănătos tot restul anului.
În Vinerea Mare, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare: se crede că cel care se cufundă de trei ori în apă rece în Vinerea Seacă va fi sănătos şi va avea noroc tot anul.
 Sunt băi purificatoare în vederea întâmpinării Sâmbetei Învierii.
Tradiţia este păstrată şi acum în toată ţara.
 Un obicei deosebit de pitoresc avea legătură cu economia socială a vechilor comunităţi româneşti: în noaptea spre sâmbătă avea loc strigarea peste sat, respectiv satirizarea sătenilor – o formă de blam colectiv şi nocturn.
Era o mare onoare pentru acela care rămânea nestrigat! Strigoaicele cărora li se strigă numele nu mai au putere.
 BUCOVINA:
 Tradiţiile şi superstiţiile din Săptămâna Mare Tradiţiile specifice sărbătorilor pascale din judeţul Suceava aveau menirea de a-l pregăti pe credincios pentru a spiritul sărbătorii.
Oamenii credeau că dacă respectă tradiţiile moştenite din bătrâni vor fi sănătoşi tot anul şi vor avea recolte îmbelşugate.
 Celebrarea Sărbătorilor Pascale, prin credinţele populare dominate de acte purificatoare, de practici obligatorii sau interdicţii, îl pregăteau pe om pentru spiritul sărbătorii, pentru înnoirea timpului, pentru o existenţă sub auspicii benefice, de sănătate şi belşugi.
Fetele se spală pe cap cu apă cu busuioc pentru a fi iubite Săptămâna Mare începe de la Florii, sărbătoarea creştină a Intrării Domnului în Ierusalim, în amintirea căreia se duc la biserică mâţişori sau crengi de salcie pentru a fi sfinţite.
 Fetele se spălau pe cap cu apă fiartă cu busuioc pentru a avea păr frumos şi a fi iubite.
 Mâţişorii sfinţiţi în ziua de Florii căpătau proprietăţi magice care erau transferate asupra familiei sau animalelor din gospodărie.
Copiii erau atinşi cu mâţişorii ca să crească şi să înflorească, vitele se atingeau pentru a fi ferite de boli sau se presărau la stupi şi pe straturile de legume cu credinţa că ajutau la rod bogat.
Crenguţele se păstrau la icoane sau deasupra uşii de la intrare, iar peste an se foloseau la tratarea bolilor de gât, se afumau vitele bolnave sau erau aruncate împotriva grindinei.